Clietelism, coruptie, jaf. Studiul IPP privind folosirea banilor publici ofera o adevarata sectiune prin acest amestc mizerabil care mulge Romania de mare parte, poate cea mai mare parte a resurselor sale.
IPP a pus lupa pe sistemul electronic de achizitii publice (SEAP), cel menit, pasamite, sa transparentizeze folosirea banului public si sa asigure o libera si onesta concurenta intre furnizori. Studiul, realizat cu sprijinul ambasadei SUA, are concluzii dramatice: in anii 2009 si 2010 au fost cheltuiti pe achizitii prin SEAP cate 10 miliarde de euro.
Partea aceasta, cat de cat transparenta, a cheltuielilor reprezinta insa mai putin de jumatate, adica 40%, din sumele cheltuite in total de diverse institutii ale statului. 60% din bani, adica vreo 15 miliarde anual, scapa chiar si acestei proceduri, pentru ca sumele sunt sunt contracte cu valori sub limita legala impusa de lege pentru licitatie.
Aceste, in total, in cei doi ani analizati, 30 de miliarde de lei au depins exclusiv in pixul directorilor institutiilor de stat si nu exista niciun motiv sa credem ca selectiile facute de ei s-au bazat pe altceva decat clietelism sau coruptie.
Cu alte cuvinte, nu avem niciun motiv sa credem ca firmele au fost alese pe criterii de calitate sau pret si nu in functie de comisionul varsat in buzunarul functionarului cu pricina si al partidului patron. Suma care scapa SEAP este atat de mare pentru ca multe dintre contractele mici incredintate direct au fost rezultate din impartirea strategica a unor contracte consistente care in mod normal ar fi trebuit trecute prin sistemul de achizitii publice.
Dar sa ne intoarcem la contractele trecute prin SEAP. In 2009 si 2010, au existat 50 de fericiti castigatori ai partii leului. Ei au incheiat aproape 20.000 de contracte mari, in valoare totala de peste 6 miliarde de EURO anual.
