I-ar fi plăcut să se facă medic, mecanic de locomotivă sau poate pilot. Însă a ales să viseze şi a reuşit. Aşa se prezintă George Ivaşcu, pe siteul propriului său teatru. Teatrul Metropolis din Bucureşti, pe care l-a înfiinţat, nu mai este de mult un vis, ci o dulce realitate.
George Ivaşcu e un băiat simplu din Militari, care a ajuns director de teatru. Şi-a dat seama că vrea să se facă actor după ce i-a văzut pe Octavian Cotescu şi pe Florian Pittiş în „Cabala bigoţilor", în regia lui Alexandru Tocilescu. După zece ani în care şi-a făcut un nume ca actor, la Teatrul Naţional din Bucureşti, a riscat şi şi-a dat demisia. Astăzi este şi actor de succes, şi manager şi este fericit că a avut curaj.
„Weekend Adevărul": Horaţiu Mălăele povestea cum s-a apucat de actorie. Spunea că s-a răzgândit să mai dea examen la Arte Plastice după ce, ca un semn divin, Liviu Ciulei i-a aruncat în cap un muc de ţigară. Pietonul anonim Mălăele trecuse, absolut întâmplător, pe sub o fereastră a Teatrului Bulandra. Care este semnul care vi s-a arătat dumneavoastră?
George Ivaşcu: E o întâmplare oarecum similară. Pentru că nu jucam foarte bine fotbal la bloc, luasem rolul de comentator al meciurilor care aveau loc în cartier. Asta după ce stătusem în poartă şi făcusem entorsă la mână. După ce am văzut că asta îi bucura pe băieţii de la bloc, am început să mă uit la scheciurile de la televizor. A doua zi după Sărbători, pentru că nu prea aveau ce face atunci, toţi se adunau pe treptele scării, iar eu le reproduceam scheciurile.
Din ce cartier sunteţi?
Sunt băiat din Militari, de la Gorjului, şi sunt foarte mândru de asta. Şansa de a trăi în cartier, într-o comunitate, aşa cum era în anii aceia, m-a deschis foarte mult şi m-a învăţat ce înseamnă omul şi valoarea lui. Valoarea aia simplă, adevărată. De Sărbători, toţi îşi tăiau porcii în spatel
