Starea ficatului se poate investiga acum prin metode moderne, cum ar fi IRM-ul hepatic, Fibroscanul şi Fibrotestul. Biopsia sau puncţia hepatică, aşa cum este cunoscută mai degrabă, rămâne însă cea mai exactă investigaţie.
Cele mai multe dintre bolile ficatului se diagnostichează prin teste specifice de sânge. Dar, pentru ca medicul să poată stabili un tratament eficient, este important să se depisteze cât de mult sunt afectate hepatocitele, iar acest lucru se poate face cu ajutorul unei puncţii hepatice.
Intervenţia, care se face întotdeauna la recomandarea specialistului gastroenterolog, presupune prelevarea de ţesut hepatic şi analizarea lui microscopică. Prin intermediul puncţiei hepatice se poate stabili stadiul evolutiv al unei hepatite virale, autoimune ori toxice.
De asemenea, investigaţia este importantă pentru stabilirea diagnosticului şi gravităţii hemocromatozei, boală generată de acumularea de fier în exces în organism. Formaţiunile hepatice, benigne sau maligne, sunt diagnosticate tot cu ajutorul biopsiei hepatice.
Cum se efectuează
Puncţia hepatică nu este dureroasă, pentru că se realizează cu anestezie locală. Pacientul trebuie să stea întins pe partea stângă, cu mâna dreaptă ridicată, în timp ce medicul introduce o seringă prevăzută cu un ac special (mai gros) sau un pistol cu ac automat, ghidându-se cu ajutorul ecografului. După prelevarea ţesutului hepatic, pacientul trebuie să stea întins, de această dată pe partea dreaptă, timp de o oră. În urma intervenţiei, apar dureri în zona ficatului.
Are câteva contraindicaţii
Puncţia hepatică nu este indicată persoanelor care suferă de tulburări de coagulare a sângelui. Foarte important este ca pacientul să precizeze medicului dacă ia medicamente de orice fel, întrucât unele dintre ele perturbă coagularea. Contraindicaţie pentru puncţia hepatică au şi persoan