Cel mai tare mă fascinează, pe micul ecran, emisiunile în care confraţi de a căror compentenţă nu se mai îndoieşte nimeni, judecă cu asprime şi înaltă deontologie, ce e rău în societate.

Un rău major este şi Sorin Ovidiu Vântu. Cea de-a treia reţinere a sa de către procurori, a declanşat un veritabil val de analize “la sânge”. Culmea – majoritatea derulate de oameni care, de-a lungul ultimilor vreo 12 ani, au beneficiat în diverse moduri, de atenţia binevoitoare a mogulului şi a conturilor sale burduşite cu banii feneiştilor. Îi privesc – moderatori ori invitaţi – şi mă gândesc că nu se vor fi comportat diferit la reuniunile organizate de mogul pentru crema angajaţilor săi la Elounda Beach, în Creta, unde se discutau în linişte problemele globale. Probabil că aveau în veci acelaşi patos, când veştejeau stări de lucruri ce contraveneau democraţiei şi statului de drept – în viziunea promovată de trustul de presă din care făceau parte.

Risipiţi acum, care-ncotro, şi-au păstrat vechile reflexe, schimbând doar azimutul abordării.

Îmi vine în cap o idee trăznită: dacă nu cumva, aceiaşi deontologi, peste vreun număr de ani, când se va dovedi, de pildă, că Patriciu, sau Voiculescu, sau – de ce nu? – Sârbu, au devalizat instituţii nevinovate folosindu-le fondurile în scopuri personale, îi vor judeca la fel de aspru şi de intransigent, trecând peste amănuntul neconvenabil al faptului că o parte din acei bani au intrat în buzunarele proprii.

N-aş vrea să se înţeleagă că dintr-un soi de invidie mă refer doar la jurnaliştii mercenari. Nicidecum. Pe statele de plată ale lui Vântu, operate de indonezianul său amic Popa, figurau foarte multe nume cu rezonanţă, despre care nu se ştia nici la vremea respectivă, cui şi cât datorează patosul lor în promovarea unor interese.

Despre Sorin Ovidiu Vântu – numai de bine! Omul a făcut ce-a ştiut şi ce a crezut el