Ai putea crede că Insulele Shetland, din nord-estul Scoţiei, trebuie să fie un spaţiu apărat de orice imixtiune a Răului, cu locuitori paşnici, blajini, obişnuiţi cu asprimile vieţii, încercând, tocmai de aceea, să stabilească între ei relaţii amicale, păstrând cu obstinaţie rânduielile din străbuni. În romanul “Negru de corb” de Ann Cleeves realitatea despre aceste meleaguri este, însă, cu totul alta.

_____________________________________

Autoarea britanică prezintă oameni posaci, fără dorinţa de a comunica, deseori arţăgoşi fără motiv, neîmpliniţi şi debusolaţi. Un mare plictis le guvernează acţiunile. Neavând decât puţine veşti din lumea largă, simt o mare plăcere de a bârfi, de a inventa şi de a colporta zvonuri. Orice întâmplare ieşită din tipicul diurn este transformată într-un eveniment de maximă importanţă. În ciuda a ceea ce te-ai aştepta de la ei, sunt de o moralitate îndoielnică, deseori familiile destrămându-se din pricina legăturilor adulterine. Chiar şi cuplurile care rezistă nu-şi bazează trăinicia pe sentimente, ci pe rutină.

Gerurile năpraznice îi îndeamnă pe bărbaţi şi pe femei să se înghesuie prin taverne şi, câteodată, să bea în neştire, sporovăind fără sens. Nici măcar copiii nu sunt nişte făpturi de care te-ai putea ataşa – ca şi adulţii, au accese de violenţă, sunt măcinaţi de invidii, luptă, prin orice mijloace, pentru putere în grupurile din care fac parte. şi cei mari, şi cei mici visează să se salveze plecând pe continent, în oraşe unde presimt o existenţă frenetică, plină de surprize, cu mult mai îmbietoare decât cea care le-a fost hărăzită pe tărâmul neprietenos unde s-au născut.

Şi dintr-odată, totul se schimbă, ca şi cum un viscol năpraznic s-ar fi abătut asupra ţinutului deja îngheţat. O adolescentă este găsită strangulată în nămeţii de pe un câmp. Localnicii intră în alertă, se suspectează u