Vâlcovul a fost întemeiat pe locul satului moldovean Gura Lupului în anul 1746 de un grup de ruşi lipoveni.

Turcii l-au recunoscut ca localitate abia în 1762, în 1812 orăşelul a trecut în stăpânirea Rusiei, iar între anii 1856 şi 1878 a făcut parte din Moldova, Principatele Unite şi România. În perioada românească (1918-1940, 1941-1944), Vâlcovul a aparţinut de judeţul Ismail şi era considerat "Veneţia Estului", el având un mare potenţial economic şi turistic.

Situat pe malul Dunării, mai exact pe malul stâng al braţului Chilia, pe linia Basarabeasca-Cetatea Albă, în regiunea Odessa (partea basarabeană), Vâlcovul este locuit de pescari lipoveni. Oraşul ridicat pe nisipul dunelor din grindul Jibrieni, este construit mai ales din trestie, papură şi scânduri. El este tăiat de numeroase braţe şi gârle de-a lungul cărora se înşiră gospodăriile şi cherhanalele pescarilor. În anul 1939, perioadă în care făcea parte din România, s-a turnat chiar şi un film documentar despre viaţa pescarilor din Vâlcov, film care nu a fost niciodată terminat "din lipsă de fonduri". Secvenţe din acest film au fost difuzate, în cadrul Jurnalelor de actualităţi cinematografice care se difuzau în acea vreme, ale Oficiului Naţional Cinematografic.

DELICIU INTERBELIC

Aflăm din presa vremii că la nunta Principesei Ileana (fiica Reginei Maria şi a Regelui Ferdinand) cu Arhiducele Anton de Habsburg, care a avut loc la Sinaia, programul solemnităţilor întinzându-se pe durata a trei zile (24-26 iulie 1931), în meniu s-a aflat şi caviar de Valcov aux blinis (caviar cu blinii). Se pare că regii şi reginele României adorau caviarul de Vâlcov, care era servit cu blinii, a căror reţetă de preparare v-o dăm în continuare. Drojdia (10 g) se freacă bine cu o lingură cu zahăr. Puneţi 125 g de făină într-un castron, iar în mijlocul ei un gălbenuş. Turnaţi o jumăt