Preşedintele şi PDL nu au avut niciun proiect de reorganizare teritorială a României. Nimic scris, absolut niciun studiu cât de cât serios, doar o zeamă lungă de vorbe goale revărsate peste o populaţie năucită de ideile creţe clocite peste noapte. Din spusele prezidenţiale, cică proiectul reorganizării s-ar fi aflat la Boc, dar bag mâna foc că nici măcar un draft închegat nu era la Palatul Victoria. Am avut de-a face aşadar cu o cacealma, prezidenţială, dar cacealma.
Au fost mai multe momente în ultimele săptămâni care au demonstrat că partida reorganizării a fost lansată pe nepusă masă. Zăpăceala care i-a cuprins pe lideri marcanţi ai PDL, opiniile ştampilate cu antet guvernamental de Udrea şi Igaş potrivit cărora reorganizarea nu doar ca este inoportună, dar este şi periculoasă întrucât ar bloca fondurile europene, şi uluiala UDMR care, în primă fază, n-a ştiut de unde să apuce iniţiativa. Dar momentul zero al deconspirării cacealmalei s-a produs când de pe masă a dispărut miza celor 10 miliarde de dolari, graţie curiozităţii unor gazetari care s-au apucat să-ntrebe la Bruxelles care este legătura între reorganizare si banii europeni şi-au aflat că nu e. De-atunci încoace, tema a fost rostogolită aberant pe palierul nu foarte convingător al debirocratizării, aproape toată lumea ignorând aspectul jalnic al inexistenţei unui document scris. Tema reorganizării a pierdut rapid terenul iniţial provenind dintr-un oarecare entuziasm dat de ineditul propunerii, în schimb au fost reactivate rivalităţi latente şi orgolii regionale, başca niscaiva scenarii extremiste. Ca un vajnic jucător ce se află, în loc să pună batista pe ţambal, preşedintele a plusat mizând pe satisfacerea a ceea ce şi-a închipuit că UDMR nu poate refuza. Aşa a apărut, deşi sună ca dracu, varianta cu 8 regiuni şi 2 judeţe, de care, firesc, iarăşi PDL dădea impresia că a aflat pe surse…
Mul
