Pentru a fi moral, un stat trebuit sa fie reformat si eficient. Nu e cazul acum. Fireste, nu impresia artistica si mediatica pe care vrea sa o lase ministrul Finantelor, prin cooptarea lui Dan Bittman si a lui Andrei Gheorghe in echipa de consilieri, este evenimentul saptaminii. Ideea este pitoreasca, inutila si poate demna de luat peste picior, iar impactul dureaza citeva zile. Altcineva este actorul principal: Robin Hood. Lasat la vatra in mod inexplicabil chiar in 2009, anul crizei si al visteriei goale, justitiarul fiscal se intoarce pe cai mari in 2010. Mai intii, sagetile ii sint oferite de ministrul Finantelor, care i-a rugat pe parlamentari, inca in primele zile ale anului, sa se gindeasca la o modalitate de impozitare a averilor mari. Principiul e al solidaritatii sociale, bun pentru un guvern socialist, dar de-a dreptul ignobil pentru orice gindire liberala. Prinsa din zbor de deputatul PSD Mugurel Surupaceanu, ideea a si fost depusa sub forma unui proiect de lege in Parlament si prevede impozitarea averilor mai mari de 500.000 de euro. Pe hirtie, aceasta initiativa aduce a revolutie sociala, in realitate pripa si improvizatia pot provoca probleme enorme. Nu pentru ca ideea impozitarii mai mult a averii si mai putin a muncii nu ar fi, gindita atent, valabila, ci din cauza slabiciunilor statului roman. Pe care le stim de mult. Prima propozitie a demonstratiei fiscale pe care ar fi trebuit sa o auzim era necesar sa se refere la studiul de impact. Fraza ar fi trebuit sa inceapa asa: „Prin impozitarea marilor averi vom aduce la buget suma X..., pe care o vom da lui Y". Sa incercam noi. Citi bani se pot stringe din acest impozit de 0,5%? In ultimii 4 ani, cei mai bogati 300 de romani, potrivit topurilor Capital, aveau averi cumulate de aproximativ o treime din PIB-ul Romaniei. Spre exemplu, in 2008, milionarii au adunat o avere de 36 de miliarde de euro, in scad