De auzit de ei, am auzit din generală, mijlocul anilor '90. După ce am ascultat „accidental” vreo două piese şi nu am înţeles nimic, am zis ca nu îmi place Pink Floyd. Apoi, din nou, la finalul liceului, povesteam cu un amic mai în vârstă despre muzică - cât mă săturasem eu de Metallica şi Guns, ajunsesem până la Marylin Manson

Fierbând „tinereţea” în mine, rock-ul mai violent mi se parea genial! El îmi spunea să ascult Pink Floyd, că sigur au să mă surprindă plăcut. I-am replicat că dacă de la 19 ani o sa ascult Pink Floyd, la 30 de ani ce o sa ascult? „Dacă se termină muzica rock de calitate?”

Venind la facultate în Cluj, prima dată am auzit Pink Floyd pe coridoarele căminului, unde ne mai adunam la câte o bere şi o poveste, iar cei mai iscusiţi în ale chitarei, dădeau câte o mini-reprezentaţie. Impactul final a avut loc după ce un amic de-ai mei a fost chemat să cânte la clape într-o trupă tribut Pink Floyd - se numesc Speak Floyd şi sunt din Cluj.

Mai mergeam şi pe la repetiţii la ei, mai la un concert, iar după ce i-am ascultat pe ei live, am început să ascult masiv Pink Floyd. Multe piese le-am auzit prima dată interpretate de Speak Floyd, iar emoţia creată de efectul „de live” (mai ales că solistul este englez) mi-a stârnit pofta de Pink Floyd! Am încercat să îi urmez la cât mai multe concerte, deoarece cântau şi prin ţară, iar până în momentul de faţă sunt un pinkfloydist veritabil.

Şi cum în toamnă schimb prefixul vârstei, s-a cam adeverit că muzica lor o s-o ascult la 30 de ani! Iar la câtă creaţie şi idei sunt în ea, cât de actuală este în ciuda vârstei, la cât de multe instrumente trebuie să fii atent ca să le auzi pe fiecare în parte şi mai ales câtă poezie îmbinată cu filosofia există în versuri, muzica formaţiei Pink Floyd cred că o să mă ţină ocupat pentru următorii 20 de ani!Articol semnat de Mihai Chiper. A câştigat o cole