La inițiativa Societății Române de Science Fiction și Fantasy va avea loc, în weekendul 5-7 august, prima convenție națională de science-fiction (adică Romcon) după mai mulți ani de pauză. Evenimentul se va desfășura în primele trei zile ale taberei Atlantykron, cazarea participanților fiind asigurată la un hotel din Cernavodă sau, cu cortul propriu, pe insula de pe Dunăre unde are loc tabăra.
Evident, evenimentul nu trece neobservat, nebăgat în seamă, neexploatat, neînregimenat sau nefolosit ca muniție. Discuții între prieteni, comentarii cînd ironice, cînd heirupiste, declarații de război, frustrări, împăunări și pupat toți piața endepedenții. Convenția națională de science-fiction (Romconul, adică) este o temă majoră și cu potențial despre care poți avea o multitudine de păreri, dar despre care e greu să taci.
În ultimele zile am citit două editoriale despre acest Romcon. Unul care susține că „Iniţiativa S.R.S.F.F.-ului de a organiza un Romcon la Capidava, adică în tabăra Atlantykron, acolo unde în ultimii ani s.f.-ul n-a mai încăput decât pe o păturică, mi se pare ratată din start prin modul în care a fost pusă problema. Aşa ceva nu se poate organiza de un club (asociaţie), mai ales că acela e bucureştean (se ştie cât de pricepuţi organizatori sunt bucureştenii – vezi, în acest sens, toate convenţiile organizate la Bucureşti, începând din 1972, dar, mai ales a 13-a, cea din 1983). Apoi nu-i pui în program pe Mircea Opriţă, George Ceauşu, Cornel Secu (probabil şi pe alţii), fără să schimbi două vorbe cu ei, să-i întrebi de sănătate, ori să ştii dacă înghit sau nu găluşca“. (Cornel Secu – „ROMCON – De la paranteză la ghilimele“, Helion nr.14, iulie – august).
Un alt editorial oferă o istorie sumară și romanțată a celor 27 de convenții de pînă acum, apoi o mică demonstrație de cum luptăm noi pe baricade în timp cei alții așa
