La 14 aprilie 1945, Divizia a 7-a blindată americană a atacat oraşul german Hemer din direcţia N-V, militarii germani încercând să negocieze cu americanii o intrare paşnică în localitate, având în vedere că cca 24.000 de prizonieri de război aliaţi erau internaţi în lagăr.
Americanii au respins oferta, considerând-o nesatisfăcătoare şi reluând atacul la ora 20.30. În cele din urmă, din cauza superiorităţii americanilor, germanii au predat oraşul. În acelaşi timp, prizonierii înfometaţi au tăiat gardul din sârmă ghimpată, încercând să găsească alimente în satele învecinate. Pentru a preveni exodul, americanii au trimis două plutoane de infanterie şi un pluton de tancuri.
La intrarea în lagăr, americanii au văzut proporţiile dezastrului creat de germani. Toţi deţinuţii erau plini de păduchi şi aveau hainele rupte. Instalaţiile sanitare erau foarte murdare şi teribil de necorespunzătoare. Potrivit registrelor, 23.300 de prizonieri aliaţi se găseau internaţi în lagăr (19.411 sovietici, 2.753 francezi, 548 belgieni, 190 italieni, 140 polonezi, 107 iugoslavi, 99 americani, 30 români, 14 greci, 4 cehi şi 4 britanici). Prin spitalul lagărului au trecut în perioada 1939-1945 cel puţin 9.000 de pacienţi bolnavi de tifos, dizenterie, TBC.
Cadavrele celor decedaţi recent nu erau îngropate, fiind aruncate în apropierea lagărului. Americanii şi-au folosit maşinile militare, obligându-i pe prizonierii germani să încarce corpurile neînsufleţite şi să le înhumeze într-o groapă comună din strada Duloh.
Prizonierii nu aveau rezerve alimentare care să le asigure condiţiile de viaţă nici pentru patru zile. Cei mai afectaţi au fost sovieticii, internaţi de o perioadă mai lungă, din cauza supei de orz (un castron/zi) şi a unei pâini care se împărţea la 10 persoane.
Unul dintre prizonierii români care a murit în lagărul din Hemer a fost Lămătic C. Vasile, dat d