Ioana l-a cunoscut pe Otto Müller pe litoral. Ea, profesoara de romana in vacanta, el, reprezentant al unei firme de turism germane. Ca in basme, cei doi s-au indragostit, s-au casatorit si au trait fericiti - pentru citva timp - intr-un orasel din Baden-Württemberg, "tara svabilor" din sud-vestul Germaniei. Locuri cu oameni harnici, economi si nu prea pusi pe glume.
Ioana si-a parasit parintii, prietenii si scoala la care profesa, pentru a-si urma sotul, care la vremea aceea avea un loc de munca bine platit si cu perspective de viitor. Intr-adevar, lui Otto i s-a oferit curind sansa de a-si deschide propria filiala de turism si Ioanei, cea de a-l ajuta in munca de birou si in relatiile cu clientela.
Nu chiar usor, cind nu cunosti limba lui Goethe decat dintr-un curs de citeva luni de la Scoala Populara. Distractie mai putina, zimbete conventionale si o gramada de "mda..".si "sa vedeti...", cand nu intelegea despre ce este vorba.
Dar, ghinion! Din cauza concurentei, firma sotului a dat in scurt timp faliment. Entuziasmul initial a zburat, datoriile au ramas. Otto, la 52 de ani, nu si-a mai gasit nici un loc de munca potrivit cu pretentiile lui. Ioana, la cei 29 de ani ai ei, a fost mai norocoasa. Dar sa-i auzim propria poveste, spusa in timpul unei vizite la niste prieteni.
- Au fost putine rasete in perioada aceea din viata mea...Vorbeam cu greu germana, svabeasca si mai putin, de aceea orice incercare de comunicare imi punea un nod in gat. Cu toate acestea, trebuia sa traim si pentru asta trebuia sa cistigam bani. Am fost angajata, cu pile, controloare de calitate intr-o fabrica de plicuri.Ce era bine? Ca puteam macar sa stau jos.
Ceilalti muncitorii stateau in picioare opt ore. La inceput, „sezutul" mi-a convenit. Apoi, a devenit o tortura.
Ioana ofteaza, mai ia o inghititura din cafeaua care s
