În chiar dimineaţa zilei în care am ajuns acolo, am văzut, prin geamul camerei care mi-a fost domiciliu temporar timp de o lună, o veveriţă sură. Alerga de-a lungul străzii, doar că făcea echilibristică pe cablurile întinse între stîlpii de beton. Avea o dexteritate fantastică şi poseda un echilibru pe care şi l-ar dori orice om în viaţa lui verticală.
Nu mi-am dat seama atunci de cîtă echilibristică va trebui să dau dovadă în răstimpul pe care aveam să-l petrec în acel oraş, aflat la poalele spectaculosului lanţ montan al Tian-Shan-ului. Imaginea veveriţei se arăta premonitorie.
Oraşul Bişkek este fosta capitală a RSS Kirghizia (în prezent: Republica Kîrgîzstan), şi una din cele cinci republici foste sovietice, care formau Asia Centrală în varianta ei socialistă. Oraşul se numea atunci Frunze (între 1926-1991). Iar anterior, micul tîrg s-a numit Pişpek, aflat în regiunea Semirecinsk, în componenţa Imperiului Ţarist. Numele acesta a fost dat de o mică cetate, ridicată pe posesiunile Hanatului de Kokand, în 1825. Pe la 1860, fortificaţia a fost distrusă de armata ţaristă, care-şi făcea simţită prezenţa în regiune, de mai multă vreme. O garnizoană rusească s-a instalat aici şi momentul colonizării pravoslavnice a debutat. Printre primii creştini aici au fost şi moldovenii. Astfel se explică faptul că în proximitatea Bişkekului s-a conservat, pînă astăzi, o localitate care se numeşte Moldovanovca, cu cetăţeni care nu se consideră nici ruşi, nici kîrgîzi, ci, anume, moldoveni...
Mihail Vasilievici Frunze s-a născut aici, în aceste locuri, în 21 ianuarie 1885, fiul feldcerului Vasile Frundze, moldovean de prin părţile transnistriene, aflat printre acei colonişti pe care regimul ţarist i-a strămutat în acele locuri (partea de bază a ceea ce s-a numit, în era sovietică, Kirghizia a fost înglobată în Imperiul Ţarist în anul 1876), pentru a augmenta popula