Tehnicianul Otelului a reusit sa obtina duminica, in fata Politehnicii, maximum dintr-o formatie alcatuita in majoritate covirsitoare din jucatori tineri, fara experienta si nume. Apararea ieseana, in frunte cu Onut, a fost de nerecunoscut Politehnica a ratat duminica, la Galati, un excelent prilej de a agonisi trei puncte care ar fi "acoperit-o" perfect inaintea seriei foarte dificile care urmeaza, cu meciuri contra pretendentelor la titlu, Dinamo, Timisoara si Urziceni. Supararea iesenilor este cu atit mai mare cu cit acestia au avut in fata o echipa ciuntita, alcatuita, in mare majoritate, din jucatori tineri, cu nume lipsite aproape total de sonoritate. Mai mult, Poli a avut de doua ori meciul in mina, nereusind sa gestioneze eficient momentele psihologice aparute la 0-1 si 2-2; acest lucru este cu atit mai mult de neinteles cu cit media de virsta a jucatorilor de cimp a fost net in favoarea gruparii din Copou, care a avut un plus de experienta de 4 ani (!!!) fata de o trupa galateana cu o cota medie de 23,5 ani. Largind mai mult planul amintit, gasim si principala explicatie a succesului Otelului, determinarea indusa de antrenorul Petre Grigoras reusind sa stearga decalajul valoric si de experienta existent intre cele doua loturi, lucru vizibil daca punem in oglinda jucatorii care s-au infruntat duminica. Daca facem trimitere la zicala conform caruia rolul antrenorului e major la pauza si la schimbari, "Grig" a punctat in fata lui Bergodi, Otelul reusind sa schimbe cursul jocului in repriza secunda, pe care a dominat-o, desi fusese egalata in prelungirile unei prime reprize echilibrate. Pe linga banca tehnica, al doilea aspect important care a generat victoria dunarenilor a fost evolutia departe de adevar a multor jucatori ai oaspetilor. Chiar daca nici la mijloc lucrurile nu au fost roze, constructia fiind, iarasi, deficitara, in special in actul doi, principal