Ionuţ Negoiţă vrea să-l evalueze pe Cornel Dinu, să vadă dacă-i mai prelungeşte contractul şi după 10 octombrie. Probabil că patronul care mai are să-i dea o grămadă de bani lui Nicolae Badea şi încă nu i-a dat crede că Dinu e vreun fundaş african la care să bifeze Anghelache comisioane. Sau vreo cameristă de la hotel, sau vreun ospătar şpăgar de Vitan apt oricând să-ţi verse şpriţul în poală.
Oricâte lucruri bune ar face la Dinamo, oricât ar fi cotizat să scoată clubul din criză şi oricât ar fi de plin de bune intenţii, Negoiţă are momente în care se lasă învins în lupta cu penibilul. A vorbi astfel despre Cornel Dinu, a invoca evaluări atunci când e vorba de astfel de oameni înseamnă a nu fi înţeles nimic dintr-un domeniu în care te străduieşti, bagi o grămadă de bani şi aştepţi rezultate.
E greu de imaginat un tablou cu evaluatorul Negoiţă la catedră şi evaluatul Dinu în bancă, scriind pagini întregi despre rolul marketingului şi al managementului în edificarea unei societăţi fotbalistice multilateral dezvoltate. Dacă lucrarea de control e corectată de profesor doctor docent Anghelache, ridicolul atinge cote maxime.
I-am văzut de-a lungul anilor pe Di Stefano, Eusebio sau Sir Bobby Charlton angajaţi pe viaţă la Real, Benfica sau Manchester United. Perez îşi dă seama c-ar fi penibil să-l evalueze pe Di Stefano, întrebându-l eventual cum de-a luat el şase Cupe ale Campionilor la rând, iar echipa de acum nu se lipeşte de 12 ani de trofeu. Ai noştri nu-şi dau seama de jena situaţiei şi habar n-au că legendele nu se evaluează, ci se respectă. E o lume cu susul în jos, un hotel în care lifturile merg pe orizontală, iar cearşafurile se aştern nu pe pat, ci pe tavan.
Ionuţ Negoiţă vrea să-l evalueze pe Cornel Dinu, să vadă dacă-i mai prelungeşte contractul şi după 10 octombrie. Probabil că patronul care mai are să