Reflectii amare, crude, sfisietoare, un fel de revolta-n genunchi puncteaza Jurnalul menajerei. Republica Moldova, Basarabia insasi pare a fi, prin extensie (sugereaza autoarea), o menajera, angajata cind la Rasarit, cind la Apus. Iata ca, la 20 de ani de la schimbarea la fata a estului european, a aparut si primul roman (dupa stiinta mea) al emigratiei liber-consimtite in Eldorado-ul vestic. Autoarea, Claudia Partole, vietuieste la Chisinau si-mi era oarecum cunoscuta, fara sa fi citit vreun op de-al dumneaei, datorita proastei circulatii a cartilor (si a orice) intre cele doua maluri ale riului despartitor. Pentru un scriitor, cel mai bun test de stapinire a unei limbi - fie chiar limba materna - este proza, nu poezia. La inceputul anilor '90, cind am trecut, peste poduri de flori, pe celalalt mal al Prutului, ceea ce m-a frapat a fost jalnica stare a prozei basarabene. Daca o poezie, datorita economiei de cuvinte si de spatiu, o puteai parcurge, totusi, de la un capat la altul, in proza era imposibil sa citesti fie si o schita, darmite vreunul din romanele-fluviu care indoiau rafturile librariilor din Chisinau. Fracturarea contactului cu limba romana, vie si literara, a mentinut proza basarabeana, impanata cu arhaisme si regionalisme, la un nivel de la inceputul secolului XX. Daca scriitorii tineri, formati dupa '90, se situeaza la nivelul optim al literaturii romane actuale, cei din generatiile mai vechi sint marcati de anumite stereotipuri, obisnuinte, reminiscente, ticuri de limbaj ce-i particularizeaza (negativ) aproape iremediabil. Nu stiu cum sint celelalte scrieri (eseuri, poezie, proza, teatru), cert este (pentru mine) ca, prin Jurnalul menajerei, Claudia Partole a dat lovitura. Jurnalul... este abia al treilea (sub)titlu, inscris discret, pe coperta interioara, cartea numindu-se Viata unei nopti sau Totentanz. Fiecare dintre (sub)titluri are semnificatii