Traiasca directoarea? Succesiunea la conducerea Fondului Monetar International a redeschis, asa cum era de asteptat, vechea disputa pe tema monopolizarii de catre Occident a functiilor executive de virf ale principalelor doua institutii financiare internationale - FMI si Banca Mondiala. Sistemul de partajare prin care Europa Occidentala primeste sefia FMI, iar Statele Unite pe aceea a BM este astazi tot mai greu de sustinut. Insa nu exista prea multe sanse pentru o schimbare de substanta intr-un moment tensionat, precum cel de fata. Tripleta Germania - Franta - Marea Britanie s-a orientat deja catre continuitate - mai mult, catre o continuitate care sa menajeze orgoliul national francez. Sustinerea pe care Berlinul, Londra si alte capitale europene o acorda deja ministrului francez de finante, Christine Lagarde, poate fi interpretata in acest sens, ceea ce nu inseamna ca se pun sub semnul intrebarii calificarea sau prestanta politica a doamnei Lagarde. Este de asteptat ca partenerii din UE sa se alinieze rapid in spatele acestei pozitii, astfel ca vom avea parte de o decizie rapida, dupa standardele europene. Acceptul Statelor Unite ar inlatura destul de rapid suspansul. Insa, in acest moment, Washingtonul se confrunta cel mai intens cu presiunea "Restului", in sensul unui gest concret care sa intareasca retorica administratiei Obama despre impartirea mai echitabila atit a responsabilitatilor, cit si a puterii de decizie in sistemul economic mondial. Anul trecut, in cadrul G20, s-a convenit asupra cresterii ponderii de vot in cadrul board-ului FMI a tarilor non-occidentale, inclusiv a celor din asa-numitul grup BRIC (in primul rind, a Chinei, dar si a Rusiei, Indiei si Braziliei). Insa nici tarile BRIC - sau BRICS, dupa includerea oficiala a Africii de Sud -, nici ansamblul statelor non-occidentale nu vor fi satisfacute doar cu atit. Dar presedintele Obama nu-si poat