Dacă potăile din Bucureşti ar arăta ca pufoşeniile din braţele protestatarilor cuţu-cuţu, cu siguranţă că toate animalele ar fi adoptate. Pentru aşa gingăşeli s-ar ridica şi moratoriul împotriva adopţiilor internaţionale.
Numai că pe strada mea câinii nu au botul umed și ochi blânzi, ci sunt vânjoși și turbați. Și nu pun căpșorul pe reverul senatorului Marinescu, ci se adună în haite, în fața blocului.
Ultimul miting al iubitorilor de câini n-a venit cu niciun argument solid în susținerea cauzei patrupedelor. Pentru cine s-a lăsat înșelat de privirile candide ale cățelușilor aduși la protest, trebuie spus că manifestația din 1 martie, care milita pentru sterilizarea câinilor și returnarea lor pe străzile de unde au fost prinși, s-a ținut în preziua discutării unei propuneri legislative care prevedea eutanasierea acestora.
Nu m-au convins niciodată protestele ecologiste sau manifestările pentru drepturile animalelor. Pe "verzii"care s-au legat cu cătușe de ziduri sau care s-au atârnat cu capu-n jos i-am privit cu același dubiu ca și pe domnițele care au demonstrat în fundu gol, împotriva hainelor de blană. Dubiul vine ori din bănuiala că cei în cauză s-au dilit puțin, ori din presupunerea că toate aceste imagini sunt făcute ca să șocheze.
Poate pe "șoc" a mizat senatorul PRM Marius Marinescu, și el participant la protestul de pe 1 martie, când a dat drumul la niște vorbe din gură. Domnul senator a criticat "duduile din PD-L" spunând că nu le va lăsa "să măcelarească câinii și să-și facă încălțări din pieile lor". Până una-alta, ultima ființă măcelărită într-o confruntare animal - om a fost femeia care a murit după ce a fost sfâșiată de câini pe terenul Primăriei sectorului 5 din București. Iar cu pielea ei chirurgii au muncit ore bune, și nu ca să facă pantofi, ci ca să o refacă și să o ajute să supraviețuiască. N-au reușit. Dar poate că senator