În primul interviu acordat de la retragerea din funcţia de preşedinte al Băncii Centrale Europene, francezul Jean-Claude Trichet vorbeşte despre necesitatea ca proiectul european să „meargă mai departe“ şi despre provocările prin care încă mai trece economia europeană.
După obişnuita perioadă de tăcere după retragerea din funcţie, în octombrie 2011, Jean-Claude Trichet a acordat primul interviu după ce „a ieşit la pensie“.
Trichet a trăit întreaga poveste a euro. A fost şeful trezoreriei franceze atunci când Tratatul de la Maastricht a fost adoptat. A fost preşedintele Comitetului Monetar European atunci când acesta a pemis Marii Britanii să părăsească Mecanismul Ratelor de Schimb. Apoi, a devenit al doilea preşedinte al BCE, în fruntea căreia a rămas timp de opt ani (două mandate). A văzut cu euro se naşte, înfloreşte şi aproape că se destramă.
Pus să aleagă doar trei momente din întreaga sa istorie, îşi aminteşte de „momentul Maastricht“, atunci când s-a decis că, fie ce-o fi, „euro va fi adoptat de la 1 ianuarie 1999“. „Istoria accelera. Era sfârşitul imperiului sovietic“, îşi aminteşte francezul.
Al doilea este momentul în care s-a decis ca BCE să fie independentă. „Asta a arătat că nemţii vorbeau serios despre euro, iar francezii vorbeau serios despre independenţa băncii“, spune el.
Al treilea moment este criza Mecanismului Ratelor de Schimb din 1992-1993, atunci când Marea Britanie a ieşit din acest sistem. „Istoria ezita. Era cea mai adâncă criză monetară până în acel punct... aroganţa speculanţilor. Un jucător la bursă a declarat că este mai puternic decât banca centrală a Marii Britanii (George Soros – n.r.)“, îşi aminteşte Trichet.
Trichet îşi apără deciziile, chiar dacă mulţi le condamnă. Decizia ca BCE să cumpere masiv obligaţiuni guvernamentale a fost necesară, spune el, pentru a ajuta statele cu probleme şi pentr
