La presiunea FMI, Guvernul va scoate la privatizare în acest an cele mai valoroase companii aflate în portofoliul său, precum Hidroelectrica, Romgaz, Nuclearelectrica şi complexurile energetice.
Programul masiv de privatizări în energie, demarat la începutul anilor 2000, a stagnat în 2006, după vânzarea Electrica Muntenia Sud, preluată de Enel. Am apucat să vindem în acei ani companii energetice foarte importante, precum Petrom (cumpărată de OMV), Distrigaz Sud (GDF Suez), Distrigaz Nord (E.ON) şi distribuţiile de energie din Oltenia (CEZ), Moldova (E.ON), Banat şi Dobrogea (Enel). Însă programul de privatizări a fost frânat după scandalul Electrica Muntenia Sud, soldat cu trimiterea în judecată pentru subminarea economiei naţionale a ministrului de atunci al Economiei, Codruţ Şereş.
În faţă a ieşit apoi ideea întăririi pieţei de capital, în 2006 şi 2007, când bursele mergeau strună în toată lumea. Atunci s-au listat, prin ofertă publică iniţială, Transelectrica şi Transgaz. Se dorea şi listarea Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz şi chiar Termoelectrica, însă, în toamna lui 2007, Guvernul a venit cu ideea năstruşnică a înfiinţării unui gigant energetic integrat vertical, care să înglobeze majoritatea companiilor de stat. Aceasta în condiţiile în care autorităţile de la Bruxelles duceau o campanie acerbă antitrust şi dădeau în judecată stat după stat pentru a sparge marile companii.
Pierdem controlul complexurilor
Noua guvernare de la finele anului 2008 a venit însă cu altă idee: facem nu o singură companie, ci două, de asemenea integrate. Proiectul a fost blocat în instanţă de Fondul Proprietatea şi de sindicatele din Hidroelectrica, care s-au opus divizării producătorului de energie hidro, cel mai valoros activ al statului.
În acest peisaj, acordul preventiv semnat de România cu FMI la începutul anului 2011 a deschis finanţatorilo