Maria Andrei a fost executată la Revoluție, în plină stradă. înainta spre un grup de scutieri, iar un soldat, care primise ordin să tragă, a ochit, ca la instrucție, nu s-a gândit că în față nu sunt ținte de lemn ci oameni, și a tras. Femeia de 25 de ani a căzut secerată.

În ziua în care de 24 de ani Timișoara e liberă de comunism, sora Mariei Andrei plânge încă după o soartă mai bună. Ceea ce vede e că jertfa surorii ei a fost zadarnică. Și rănile prietenilor. Nu îi vine să creadă că după o revoluție care a avut toate ingredientele, inclusiv jertfe, românii trăiesc greu și prost.

La Revoluție, Maria Andrei era mama unui copil de şase ani, o fetiță. Cadavrul ei a fost unul dintre cele 43 care au ajuns la crematoriu, ca şi cel al Leontinei Bânciu, al lui Dănuţ Carpân, Petre Wittmann şi Radian Belici. ”Am umblat peste tot. De la spitale la miliţie, penitenciar şi procuratură. Nu existau niciunde liste. Pur şi simplu au dispărut! Cineva ne-a spus că nici nu o să o găsim vreodată. Eu speram că mai trăieşte, până în momentul în care a venit certificatul de deces”, spune Camelia. Certificatul de deces a sosit pe 4 ianuarie 1990.

Femeie dla 45 de ani acum, acesta își amintește cum a început totul: ”Parcă sora noastră mai mică știa ce urmează. Pe 16 a fost ziua ei, și ne-a adunat pe toți. A doua zi, Maria, care era cea mai mare dintre noi, împreună cu un vecin, au mers împreună la manifestații, după ora 15. Au intrat în grupul care a ajuns în complexul studențesc și când au ieșit la Podul Decebal au dat peste un cordon de soldați, iar ea, care se afla în primul rând, a fost împușcată în cap. Am descoperit-o fotografie, după 19 ani, la Memorialul Revoluției într-o fotografie. Vecinul nostru, cu care plecase Mimi, a fost și el împușcat, însă a supraviețuit. Am aflat a doua zi că Mimi nu a venit acasă. Am luat legătura cu vecinul respectiv și el tot