Cine - as vrea sa intreb - face legea? Cine stie cel mai bine ce este drept sau just? Cine hotaraste legile dupa care sintem judecati in viata de aici? Prin anul doi sau trei de facultate, citeam cu mare aviditate cartile lui Ioan Petru Culianu. Intr-una din ele era discutat mitul lui Acteon - despre vinatorul care, in urma unui gest necugetat, este transformat in vinat si devorat de propriii ciini. Nu am la indemina cartea, dar, daca imi amintesc bine, Culianu comenteaza mitul din perspectiva filosofiei lui Bruno cu privire la iubirea sau cunoasterea mistica. Subiectul care m-a facut sa imi aduc aminte de acest mit nu este unul mistic si nici nu tine de cultura renascentista. Este un subiect al zilelor noastre, cit se poate de practic si relevant in cadrul oricarei societati. Cine - as vrea sa intreb - face legea? Cine stie cel mai bine ce este drept sau just? Cine hotaraste legile dupa care sintem judecati in viata de aici? Este posibil ca raspunsul multor europeni (inclusiv romani) sa fie automat si simplu: Parlamentul face legea, cine altcineva? Lucrurile nu stau, insa, chiar atit de simplu - nu oriunde si nu neaparat. Multe state (mai ales acelea din fostul Imperiu Britanic si Statele Unite) au un sistem juridic numit common law, distinct de statutory law prin faptul ca nu parlamentarii fac legile, ci judecatorii. Acestia din urma hotarasc principiile de drept, care se aplica in fiecare caz, in functie de traditia existenta, adica de cumulul cazurilor similare din trecut (in termeni juridici, precedent). Ratiunea aflata in spatele acestei practici este simpla: orice disputa trebuie decisa la fel ca si toate celelalte dispute de acelasi fel. Circumstante similare necesita decizii similare. Principiul provine din latinescul stare decisis si ii obliga pe judecatori sa aplice, constant, aceleasi reguli (create prin existenta unui precedent). Presupozitia evidenta es