Se numeşte... Eden. Ayvaz Eden. Iar numele ei - deşi tare i-ar plăcea, nu înseamnă "Raiul pe pământ", ci "Cea liniştită". Este un nume frumos, dat adeseori, în comunitatea tătărească, atât fetelor, cât şi băieţilor. "Părinţii mei erau oameni cu un temperament vulcanic, iar o mătuşă, când m-am născut eu, le-a spus să îmi dea acest nume, poate că eu voi fi mai puţin năvalnică"... Aşa a început dialogul meu cu Ayvaz Eden, pe una dintre străzile Sighişoarei Medievale, între o repetiţie şi o ieşire la scenă a Corului Boztorgay al Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România. După un dialog intens cu doamna Memet Cîimet, conducătoarea reputatului cor, despre frumosul costum popular tătăresc, dna Eden a fost "delegată" să-mi povestească despre tradiţiile şi despre gastronomia acestei comunităţi puternice din Dobrogea.

CÂND COPILUL PRIMEŞTE UN NUME

"Avem obiceiuri de nuntă, mâncăruri specifice etniei noastre. Am îmbrăţişat însă şi bucătăria românească", a început a ne spune dna Ayvaz Eden. "Dar nu am uitat tradiţiile şi obiceiurile noastre, pe care le punem în valoare în contextul multiculturalităţii etnice din România. Suntem o minoritate care respectă ţara care o găzduieşte."

Vorbim despre cele mai frumoase clipe din existenţa unui om: naşterea, căsătoria... "Când se naşte un copil, este adus acasă şi este foarte important să i se pună numele. I se citeşte o rugăciune specifică şi i se spune de trei ori la ureche: «Numele tău este....». A treia oară, copilul este chemat cu numele religios." La acest eveniment participă rudele apropiate, iar pe masă se pun şapte feluri de mâncare. O ciorbă, fasole cu friptură, sărmăluţe sau ardei umpluţi, pilaf cu cuşcuş şi unt, compot, baclava, cafea. "Pentru români, atunci când îi avem invitaţi la aceste mese, punem şi tort, prăjituri", avea să sublinieze dna Eden. Dar pe noi ne interesează,