interviu cu Claude GEFFRÉ Claude Geffré, teolog dominican, este unul dintre cei mai curajoşi gînditori catolici care, de la Conciliul Vatican II încoace, au făcut trecerea de la o teologie a pluralismului religios către o teologie a dialogului inter-religios, în care interpelarea reciprocă a religiilor este considerată îmbogăţitoare pentru reflexia asupra propriei credinţe şi doctrine. Atent la mutaţiile lumii contemporane (globalizare, o tot mai crescută indiferenţă a omului occidental faţă de religie, necesitatea ca teologia să lucreze în condiţiile raţionalităţii moderne, revendicarea legitimă a libertăţii de conştiinţă şi, ca atare, a libertăţii religioase), el propune o "teologie aflată în epoca hermeneuticii", se înscrie în "cotitura hermeneutică a teologiei". Dogmele magisteriului roman sînt de interpretat în lumina mesajului evanghelic, cu o atenţie critică faţă de condiţiile culturale şi istorice în care au apărut. Conţinutul lor fundamental e de "retradus" atît în orizontul mental al modernilor, cît şi în cel al culturilor extra-europene, dat fiind că limbajul, în aventurile şi pluralitatea lui, nu încetează să fie un loc de întrupare a sensului. Claude Geffré a fost rector al Universităţii dominicane Le Saulchoir şi, între 1996-1999, director al prestigioasei École Biblique et Archéologique din Ierusalim. Este profesor onorific al Institutului Catolic din Paris, după ce, începînd din 1967, a fost aici profesor de teologie fundamentală, apoi de hermeneutică teologică şi de teologia religiilor. Printre cărţile sale: Un nouvel âge de la théologie (1972), Le Christianisme au risque de l'interprétation (1983), Passion de l'homme, passion de Dieu (1991), Profession théologien, quelle pensée chrétienne pour le XXI-e siècle (1995), Croire et interpréter (2001). În mai 2005, el a avut amabilitatea să îmi acorde un interviu legat de revenirea şi repoziţionare