Reactiile de la Bucuresti dupa declararea independentei Kosovo uimesc prin vehementa lor. Radu Campeanu (fost mare sef liberal, actual "intelept" al PNL) cere eliminarea UDMR de la guvernare in cazul in care se incapataneaza sa creada ca Romania trebuie sa recunoasca independenta Kosovo. PSD canta aceeasi partitura - sa se mai gandeasca UDMR daca ramane la guvernare -, iar unul dintre senatorii partidului, Serban Nicolae (fost consilier al lui Ion Iliescu), cere Parchetului sa se autosesizeze cu privire la "unele declaratii" favorabile independentei fostei provincii sarbesti. Parlamentul adopta o decizie de nerecunoastere a independentei Kosovo, declarata, la randu-i, "ilegala", de presedintele Traian Basescu. Presa vigilenta trage semnale de alarma: "UDMR adulmeca modelul Kosovo"; "UDMR are iscoade in Kosovo care iau meditatii de separatism".

Cazul "Kosovo" a devenit dintr-odata un caz national. De cand pana cand si de unde pana unde? Kosovo nu are nimic de a face cu Romania, aceasta este realitatea. In acest sens declaratiile unor nationalisti maghiari potrivit carora Kosovo ar trebui analizat ca precedent ar fi putut fi luate drept o gluma si tratate ca atare. Dar nu.

UDMR a redevenit pentru partidele romanesti inamicul public numarul unu. I se sugereaza sa retracteze ceea ce sustine de 17 ani - autonomia pentru Tinutul Secuiesc - ca semn de solidaritate cu statul national roman. Simpatia pentru independenta Kosovo este egala cu atentatul la unitatea Romaniei. Nationalistii romani din toate partidele fac voit confuzie intre o pretentie pentru autonomie locala a secuilor si "independenta" proclamata unilateral de Kosovo, dar cu acceptul explicit al democratiilor liberale - SUA, Marea Britanie, Franta, Germania. La nivelul administratiei lucrurile sunt la fel de confuze. Administratia declara "ilegala" independenta Kosovo pe motiv ca nu respecta l