La mijlocul anilor ’90, in revista Zig-zag apărea primul serial umoristic din presa românească postdecembristă. După un deceniu şi jumătate, am constatat că a rămas atât de afurisit de actual, incât am decis să-l republicăm.
Motto: „...vijelia-ngrozitoare/ care vine, vine, vine, vine, vine priiiimăvara..." (Din ultimul comunicat meteo inainte de ingheţarea Băieţilor de la Omu’)
Primăvara sosise, veselă şi optimistă, cu troiene de un metru. Prin valurile de ninsoare abia dacă zăreai câţiva năimiţi inotând in zăpadă: o mână de reporteri speciali scormonind după cadavre ingheţate, un ex-lider debarcat care umbla după altă barcă (sau măcar o barjă, ceva) şi simpli cetăţeni care, aflând de paraşutarea ajutoarelor din Bosnia, se rugau vântului după un model exersat: „Adu-i, Doamne, la Ploieşti!"
In aceste condiţii vitrege, cei trei eroi ai noştri se incuiaseră in casă. Nici n-ar fi avut ce face: in Ministerul Culturii se suspendase orice activitate până când NATO, CSCE şi CEE aveau să decidă dacă – urmând logica etimologică a precedentului – „fântână" nu trebuie scris cu i din o. Cât despre Facultatea Ecologică „Umberto Eco" a Luminiţei, acolo era jale mare: profesorii, calculatoarele şi aparatura de laborator fuseseră mobilizate pentru a stabili concentraţia hidrogenului in apă şi măsurile care trebuiau luate pe plan naţional şi internaţional.
Stând toată ziua in casă, tinerii ajunseseră să urmărească şi reluările desenelor animate.
- Mă intreb ce-o să se aleagă de noi, mormăi Zizi, strângându-şi şuba, sub plapumă.
- „Cu-cu, pi-pi, do-do", susură chiar atunci Răspândacul Dragostei.
Luminiţa se repezi la aragaz, unde era să dea in foc ceaiul pus la fiert cu câteva ore in urmă.
- La felul doi ce-avem? vru să ştie soţul, pofticios.
- Macaroane cu pesmet, dar macaroanele s-au terminat. E aşa-zisul „pesmet al celor o sut
