Principial, verificarile facute de comisia parlamentara Udrea sunt salutare. Orice control de oportunitate si legalitate a folosirii a banului public este util, chiar daca este, la origini, un demers strict politic.

Atat doar ca in acest caz demersul politic nu a ramas doar la origini, ci ameninta sa sufoce intregul control care, spre avantajul Elenei Udrea, capata un aer tot mai accentuat de operatiune antiBasescu.

In primul rand, sa comparam comisia Udrea cu comisia Nemirschi. Bani publici in ambele cazuri, ba chiar un raport acuzator al Garzii Financiare in privinta ministerului Mediului.

Si totusi, in timp ce comisia Udrea are toate motoarele turate, comisia Nemirschi, care si-a inceput lucrarile in exact ziua in care a inceput si comisia Ridzi, a anuntat ca amana raportul final pentru mijlocul lunii septembrie. De ce oare banul public cheltuit de dl. Nemirschi este mai putin interesant decat cel consumat de Elena Udrea?

Apoi, campania de presa care a precedat si insoteste lucrarile comisiei seamana ingrozitor de tare cu un linsaj mediatic plin de fumigene, speculatii si injurii, dar care, culmea, ar putea sa-i foloseasca Elenei Udrea. Victimizarea a fost intotdeauna o carte castigatoare, iar ministrul Turismului apare acum singura impotriva intregii prese si a tututor partidelor, coalizate impotiva ei.

Si daca dupa aceasta desfasurare de forte, comisia nu va putea dovedi nimic? Ipoteza trebuie luata in calcul. Cu siguranta Elena Udrea si-a facut o campanie de imagine desantata pe bani publici, dar ea este cu mult mai abila decat Monica Iacob Ridzi. Macar formatia juridica ar fi trebuit sa o fereasca de erorile grosolane comise de fosta sa colega de cabinet.

Asadar, daca la sfarsitul lucrarilor atat de mediatizate si ambalate comisia nu va iesi cu ceva cat de cat articulat si consistent, oare