Privatizarea este un cuvant care, in imaginarul colectiv, a devenit ceva slinos, similar cu devalizarea. Este un fenomen profund romanesc – in Polonia, de exemplu, privatizarea s-a facut cu cap, continua si este in beneficiul oamenilor. Asigura o importanta sursa de investitii intr-o economie care, spre deosebire de a noastra, a traversat foarte bine prin criza. La noi, miturilor comuniste ale ticalosilor capitalisti care sug sangele poporului se mai adauga si persistenta mentalitatii “toti asa-zisii afaceristi fura de la stat”.

Am realizat pentru Societatea Academica Romania o radiografie a celor 11.039 contracte de privatizare, i-am impartit in cateva etape, de la cuponiada lui Vacaroiu pana la privatizarile din 2007. Reformele de tipul “stop-and-go” au costat si continua sa coste Romania.  Textul integral poate fi gasit aici, http://sar.org.ro/wp-content/uploads/2013/03/Resurse-sau-rente.pdf , datorita unor cerinte contractuale nu il pot reprelua pe contributors, fiind proprietatea SAR, dincolo de permisiunea reluarii, mai jos, a unor propuneri importante – esenta materialului.

Fac cateva propuneri de punere in ordine a domeniului privatizarilor, intr-un mod echilibrat. Propunerile sunt o dezvoltare a unei intelegeri pe care am dezvoltat-o organic, din 2006. Cele mai multe le-am sustinut si atunci cand conduceam AVAS-ul, insa unele sunt noi.

1. Centralizarea tuturor activelor statului intr-o singura entitate, dupa modelul american.

2. Clarificarea patrimoniala, in conditiile in care in 2008 CFR-ul nu stia nici macar cate vagoane si cate locomotive are

3. Simplificarea legilor si consolidarea tuturor prevederilor existente intr-o singura lege. Aici, o modalitate de privatizare care ar trebui sa fie incurajata este licitatia cu strigare si cu participarea mass-media.

4. Desemnarea unor auditori Big 4 pentru tot ceea ceinseamna port