În 2008, pentru prima dată în istoria sa, Regia Naţională a Pădurilor Romsilva nu şi-a realizat obiectivele economice planificate – nici cifra de afaceri şi nici beneficiile aferente. Profitul brut a înregistrat o scădere de aproape 50 de milioane de lei faţă de 2007, care nici el n-a fost un an grozav. După cum nu a fost nici 2006...
Exporturile au scăzut şi acestea dramatic, cu vreo 3,7 milioane de euro! Deşi îşi propusese să nu se refere la „greaua moştenire a trecutului”, noul director al Regiei, Florian Muntean, n-a putut să evite consemnarea acestei realităţi. Nici nu avea cum. Diplomat şi realist, el a insistat în recentul său dialog cu presa asupra a ceea ce intenţionează noua echipă. Şi cum îşi propune să scoată Regia din marasmul economic - şi nu numai - în care aceasta s-a bălăcit în ultimii ani.
Că Regia se ducea de râpă, s-a văzut cu ochiul liber în ultimii ani. Primul care a pus umărul, cu râvnă, este fostul ministru al Agriculturii, pădurar de meserie, care pentru a putea gestiona direct şi în interesul clientelei sale politice patrimoniul silvic, a numit la conducerea Regiei un om de paie, Maftei pe nume, care a asistat senin la toate manevrele incorecte dictate de şeful său. După ce Flutur cel iubitor de democraţi a fost aruncat peste bord de Tăriceanu, Regia a intrat pe mâna unui silvicultor dedat la năravurile sectorului privat. Numindu-l pe Aldea - pentru merite politice, Tăriceanu n-a făcut altceva decât să pună lupul paznic la stână. Unica preocupare a acestuia a fost să vadă cum poate să mai prăduiască câte ceva din patrimoniul silvic şi aşa jumulit bine de cel de dinaintea sa. Interesat doar de business-ul său, Aldea a asistat senin la degradarea continuă a instituţiei şi a relaţiilor interumane din cadrul acesteia, în paralel cu transformarea pădurii, câtă a mai rămas, într-un teritoriu al nimănui, jefuit de oricine îşi propunea a
