Intr-una din zilele trecute n-am avut curent de dimineata pina dupa-amiaza - cit au venit si au taiat niste crengi care loveau in fire si provocau scurtcircuit la fiecare briza, cit de blajina. Nu ne-am putut uita la televizor, n-am putut citi presa on-line. Am plecat la chiosc, dupa presa cu miros de tipar, dupa ziare fosnitoare, cu foi pe care sa ti le sufle vintul. Am cumparat, la fel ca in 1990, o tagirta plina cu ziare. Pina acasa ne-a cocosat, efectiv. Cuvinte cu greutate? Avem un cintar pentru scrisori, care seamana cu alea de care atirnau morcovii si pastirnacul taranii, la piata, pe vremuri. Am cintarit: Romania Libera, Gindul, Cotidianul, Evenimentul Zilei, Jurnalul National, Adevarul, la vreo 150 de grame bucata. Libertatea, cu fascicole de week-end, cam 185 de grame. Can-Can, 100 de grame; Click, peste 200! Cu inca trei-patru saptaminale, vreo doua kile de presa. Lasam asa? Le doriti feliate? Doua kilograme de hirtie pentru o zi: oare cuvinte cu greutate? Le-am citit: la ce scria in ele, in cele mai multe dintre ele, geanta noastra cu ziare ar fi trebuit sa se ridice in vazduh, ca un balon cu heliu. Totusi, vedeti si dumneavoastra, fiecare chestie prezinta avantaje si dezavantaje. Televiziunea are marele avantaj ca iti da mura-n gura (sau, pe unele posturi, ura-n gura, ca tot se apropie campania electorala) si nu trebuie sa citesti, sa pui mintea la bataie, ca in cazul presei scrise. Dar cind pica reteaua si se duce naibii curentul, nu exista o televiziune tiparita, pe hirtie, care sa-i tina loc. Singura posibilitate e sa aflati de la noi ce s-a mai intimplat. De exemplu, s-a intimplat ca, la Constanta, s-a vindut carne expirata la un supermarket. Asta, la putina vreme dupa ce pe Realitatea TV am prins imagini cu doua buc. pisici care mincau, pasionate si nestingherite de nimeni, din carnea scoasa la vinzare pe raftul unui alt supermarket din Colentina. A