Un nodul. Aşa a sunat diagnosticul ce i s-a pus Adrianei Ioana Cuţa în 2005. Era studentă la Facultatea de Litere din Bucureşti şi privea viaţa cu multă speranţă. 2 centimetri de carne întărită i-au sucit viitorul cum nu credea. Tânăra a fost operată ambulator la o clinică particulară fără a se stabili, înainte sau după operaţie, de ce natură era chistul respectiv. La 19 ani, tânăra a dat şi ea repede uitării incidentul, viaţa şi studiile urmându-şi cursul.
În 2008, nodulul a reapărut, iar Adrianei a început să i se facă rău aproape zilnic. Controlul a scos la iveală că fata suferea de angiosarcom. În septembrie, i-a fost înlăturată iar tumoarea de la şold şi în octombrie a început chimioterapia. Părinţii fetei s-au prăbuşit la auzul cuvântului „cancer” şi de atunci fata e cea care trebuie să-i încurajeze constant. Chimioterapia şi suferinţa au durat până în 2009, când Adriana a fost declarată vindecată. La 6 luni era chemată la control. În tot acest timp, printre controale, spital, frică, Adriana a încercat să ducă o viaţă normală: mergea la serviciu, îşi pregătea lucrarea de licenţă despre Eminescu şi purta o perucă cu codiţe pentru a ascunde urmele radioterapiei.
La sfârşitul anului 2010, o durere de picior i-a umbrit sărbătorile de iarnă. Nu s-a gândit la cancer, era un capitol închis pentru ea când o aşteptau atâtea speranţe, atâtea lucruri de făcut. Din nou, doi centimetri de rău şi chin îşi făcuseră loc în corpul ei: cancerul recidivase. A suferit mai multe intervenţii chirurgicale, ultima chiar ieri pentru a-i fi scoşi ganglionii inghinali. „În 2008, la episodul anterior al bolii, doctorii care m-au tratat m-au lăsat să plec acasă fără să-mi dea cea mai mică idee despre ce înseamnă diagnosticul de angiosarcom. Şi nu am ştiut până în 2011, când boala a recidivat. Atunci am citit pe internet şi m-am îngrozit să aflu că este o formă de cancer
