Cu putin timp in urma a aparut la Londra o carte de Ben Lewis, numita, intr-un inspirat joc de cuvinte, "Hammer & Tickle", hai sa-i spunem in romana "Secera si ciocanul", un fel de istorie a comunismului din 1917 pina in 1989. O istorie bine documentata, pe care, citind-o, ne tot umfla risul, caci Lewis isi bazeaza analiza acestei dictaturi nenorocite inainte de toate pe tot felul de bancuri. In urma cu un an i-am scris o scrisoare fostului meu profesor din timpul facultatii, Livius Ciocarlie, pe care il admiram iin anii '70 nu doar pentru profundele sale cunostinte in domeniul literaturii franceze moderne, ci si pentru rezistenta sa tenace la orice fel de compromis cu regimul lui Ceausescu. L-am intrebat, printre altele, cum ii mai merge si, ma rog, chestii din astea, caci trecuse un car de vreme de cind nu ne-am mai vazut. Imi merge destul de bine, cind nu-mi merge rau, mi-a raspuns el, c'est la vie! Si apoi mi-a atras atentia asupra unei greseli din scrisoarea mea: de fapt, nu era adevarat ca nu ne-am mai vazut de-un car de vreme, caci, chiar daca eu nu-l vazusem pe el de o vesnicie, el ma vazuse pe mine, si asta chiar de mai multe ori. Caci, nu demult, dupa ce a depus cereri peste cereri, si-a putut cerceta, in sfirsit, dosarul de la Securitate, compus din nici mai mult nici mai putin de 1000 (una mie) de pagini, unde a descoperit, printre multe alte surprize, si multe fotografii de-ale mele facute de nenorocitii de paparazzi de la Securitate. Citind rindurile fostului meu profesor, m-a trecut un fior rece prin sira spinarii, ma simteam dintr-o data de parca as fi fost urmarit la fiecare pas chiar si acum, 30 de ani mai tirziu. Si pentru ca tot ce se intimpla are si-o urmare, in urma cu o luna l-am vizitat pe Livius Ciocarlie la Bucuresti si m-am hlizit uimit la fotografiile cu pricina, pe care le tinea, cu restul actelor fotocopiate, intr-o lada din fundul podul