De 16 ani lucrează ca asistent recoltator la Centrul de Transfuzie Sanguină Ploieşti şi prin meseria sa simte că-i ajută pe cei aflaţi în suferinţă, împreună cu donatorii. A dona sânge este o misiune nobilă pe care unii dintre noi o duc la bun sfârşit cel puţin o dată pe an. Sunt multe persoane care, dând dovadă de bunătatea sufletească, devin „clienţi” fideli ai Centrului de Transfuzie Sanguină Ploieşti. Îi mână dorinţa de a ajuta, dar se întorc şi pentru că ştiu că asistentele recoltatoare au mână uşoară, cum se spune, ştiu să se poarte cu ei şi îi înţeleg atunci când sunt mai obosiţi sau emoţionaţi.

Elena Rădiţă este unul dintre aceşti asistenţi, dare practică de ani de zile această meserie. „La 14 ani m-am orientat spre ea şi o practic cu mare plăcere. Am absolvit întâi liceul sanitar, normal, dar dragostea o aveam încă de prin anul 1988, când erau sanitarii pricepuţi şi participam la cursuri şi la concursuri, bineînţeles. Asta mi-a plăcut şi asta am vrut să fac”, îşi aminteşte Elena Rădiţă.

Familia nu s-a amestecat în alegerea ei şi mama sa a fost chiar încântată de calea pe care avea să o urmeze. Ştia că va fi de ajutor oamenilor. „Este o meserie foarte frumoasă, să lucrezi cu omul, să-l înţelegi... şi mai ales te bucuri când ştii că poţi să faci un bine cuiva, pentru că noi, fiind aici în slujba donatorilor, suntem , practic, în slujba pacienţilor care au nevoie de sânge”, spune Elena Rădiţă.

Donatorii sunt cuminţi

Cât despre relaţia cu donatorii, nu sunt deloc probleme. Asistenta mărturiseşte că aceştia sunt cooperanţi. „Este foarte bine, pentru că dânşii sunt oameni sănătoşi, nu sunt cu probleme şi ne înţelegem foarte bine. O parte dintre ei vin cu gândul de a face bine altcuiva, de a ajuta pe cineva aflat în suferinţă. Nu o consider o meserie grea şi eşti mulţumit când vezi donatorul că este mulţumit la plecare