În materie de audit statutar, la nivelul Uniunii Europene (UE), de cca. Şapte ani nu s-a mai intervenit cu vreo normă semnificativă. Altfel spus, a rezistat o perioadă apreciabilă Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, care reglementează auditul legal al conturilor anuale şi al conturilor consolidate.

Însă, cu şi fără criză, câteva modificări tot s-ar fi impus. Să ne gândim doar la faptul că a devenit tot mai vizibil deficitul de armonizare ”la nivel înalt”, manifestat pe acest plan. Apoi nu este mai puțin adevărat că dat fiind faptul că băncile europene au înregistrat pierderi masive (2007-2009) din pozițiile bilanțiere şi extrabilanțiere deținute, a fost dificil de explicat modul în care auditorii au putut să furnizeze respectivelor bănci rapoarte „curate”. Altfel spus, auditul nu şi-a dovedit nici pe departe eficacitatea în contextul declanşării crizei financiare (cu referire la spațiul UE, dar nu numai). Dacă astăzi Comisia Europeană (CE) are pe rol modificarea cadrului normativ aplicabil auditului legal, acest lucru se datorează totuşi, în cea mai mare parte, crizei financiare. N-ar putea fi uşor de trecut cu vederea că unele State Membre (SM) au făcut eforturi imense, adoptând scheme de garanţii globale prin care au acoperit toate datoriile băncilor lor şi aprobând 546,08 miliarde € (4,5% din PIB) ca măsuri de recapitalizare (http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uriâCOM:2011:0778:FIN:RO:PDF). Aşadar, ca în viitor să nu se mai poată pune problema ”dar auditul ce-a păzit?”, CE revede aspectele legate de etică, secret profesional, independenţă şi raportare în audit, precum şi normele asociate privind supravegherea. Aceasta presupune modificarea din temelii a Directivei 2006/43/CE privind auditurile legale, dar şi adoptarea unui regulament privind auditul statutar al entităţilor de interes public (EIP). De fap