Doi cercetători de excepţie, Maya şi Nicolae Simionescu, au înfiinţat, în 1979, într-o Românie comunistă, un institut de biologie celulară care a devenit celebru Ai zice că-n

Doi cercetători de excepţie, Maya şi Nicolae Simionescu, au înfiinţat, în 1979, într-o Românie comunistă, un institut de biologie celulară care a devenit celebru

Ai zice că-n comunism nu s-a făcut cercetare. Că nu puteai să te dedici ştiinţei într-o vreme în care ştiinţa n-avea niciun viitor. Ai zice că nu s-au scris studii, că nu s-au trimis lucrări în străinătate, că n-a ştiut lumea de noi. Ba a ştiut. A ştiut şi a admirat curajul soţilor Simionescu, Nicolae şi Maya, cercetători redutabili, care s-au luat la trântă cu sistemul.

Care ar fi putut rămâne în Statele Unite, să lucreze în continuare cu profesorul Palade, dar care s-au întors în ţară şi-au înfiinţat, în 1979, un institut de biologie şi patologie celulară. Şi chiar dacă Nicolae Simionescu s-a stins, a rămas celălalt pilon, Maya, să spună şi să ducă mai departe povestea. O poveste de succes în ani de restrişte.

Dacă-ţi propui să aduni laolaltă toate titlurile şi distincţiile Mayei Simionescu, ai să vezi că-i un demers dificil. Atât sunt de multe. Să spunem atunci că doamna Maya, aşa cum îi spun prietenii şi colaboratorii, are o carte de vizită impresionantă. Că respiră entuziasm, că transmite încredere, că e un om puternic. "E ceva în pereţii institutului ăstuia, cine intră aici capătă optimism", zâmbeşte cercetătoarea, c-un aer complice, semn că ştie ea ce ştie.

Maya Simionescu era cercetător ştiinţific la Institutul de Endocrinologie din Bucureşti, atunci când George Emil Palade, singurul român laureat al Premiului Nobel, a făcut prima vizită în ţară după plecarea în Statele Unite ale Americii.

Zece ani, în echipa lui Palade

"În 1969, profesorul Palade a venit în România, a trecut şi pe