Dacă ar fi să facem un arc peste timp şi să ne uităm cum era condusă România cu 10-15 ani în urmă, stăm şi ne minunăm cât de mult bun simţ exista. Ia gândiţi-vă la Radu Vasile şi Emil Constantinescu? Ce să mai vorbim de Mugur Isărescu şi guvernul său?!
Sigur că şi atunci s-a furat, dar totul era făcut cât mai legal posibil, cu fereală şi ştaif. Din acest motiv, Guvernul Năstase pare genial dacă e comparat cu Guvernul Boc sau cu Guvernul Ponta. Iar această impresie a rămas în memoria colectivă chiar dacă reformele structurale nu s-au încheiat înainte de intrarea în UE. Mai trebuiau ajustate preţurile administrate, reformată administraţia publică, reclădit sistemul de pensii şi de asistenţă socială...
Privind retrospectiv, fiecare nou regim a fost mai nesimţit decât cel dinaintea lui. Până în perioada „modernă” când i-a venit lui Verde Împărat sorocul să-i lase tronul lui Roşu Împărat - că tot e la modă acum să schimbe băncile povestea - şi s-a ajuns la personaje de-a dreptul degenerate.
Ca să explic pe înţelesul prozeliţilor imperiali, prima reacţie a lui Roşu Împărat după ce s-a aşezat în jilţul de odinioară al regilor a fost: „Am luat puteeerea! Furăăăm! Ne doare în...”. Dar îmi e greu să spun unde, pentru că principala problemă a decăderii societăţii româneşti a fost tocmai lipsa de educaţie răspândită dinspre cap - de unde ajunge putreziciunea în tot trupul. Ceea ce ne face să ne amintim cu nostalgie - reiterez - cât de mult bun simţ exista în urmă cu 10-15 ani, şi câtă golănie e în prezent.
Bineînţeles că asta ar trebui să fie învăţătură de minte pentru cei care au propulsat un anumit personaj şi apoi când şi-au dat seama că nu corespunde n-au putut să-l mai schimbe, fiindcă i-a trădat ca să-şi apere spatele. Cu riscul, ca degenerarea să intre în fibra societăţii. Pentru că Roşu Împărat nu are expertiză superioară, ci d
