Specialităţile italiene nu mai au de mult timp nevoie de nici o prezentare. Le intălnim in orice colţ al lumii ne-am afla, devenind astfel astăzi adevărate preparate universale. In aceste condiţii, nu mai este de mult timp "exotic" să prepari in bucătăriile din Romănia paste aşa cum se mănăncă la Roma, la Parma sau la Florenţa.
Specialităţile italiene nu mai au de mult timp nevoie de nici o prezentare. Le intălnim in orice colţ al lumii ne-am afla, devenind astfel astăzi adevărate preparate universale. In aceste condiţii, nu mai este de mult timp "exotic" să prepari in bucătăriile din Romănia paste aşa cum se mănăncă la Roma, la Parma sau la Florenţa. Unele dintre reţete sunt surprinzător de simple, dar asta nu inseamnă că sunt mai puţin gustoase. De exemplu, Fettuccine Alfredo.
Â
REŢETĂ SIMPLĂ. In varianta originală, numită "Fettuccine al burro" se proceda astfel: se fierbeau pastele mai late, numite fettuccine (au aspectul unor pănglicuţe lungi) şi se amestecau cu unt foarte cremos şi parmezan de cea mai bună calitate. In rest, doar un pic de piper negru proaspăt răşnit. Cel care a transformat această reţetă in legendă a fost, se pare (spun asta pentru că şi in acest caz există controverse) Alfredo di Lelio, proprietar şi, in acelaşi timp, bucătar la restaurantul Alfredo alla Scrofa din Roma. Ei bine, in 1914 el a modificat un pic reţeta, folosind o cantitate mult mai mare de unt cremos şi parmezan, adău-găndu-le atăt inainte, căt şi după ce pastele erau servite in boluri. Pastele erau intr-adevăr mai gustoase aşa, dar totuşi ingeniozitatea preparării lor nu făcuse senzaţie. Incă...
Â
REŢETĂ SPECIALĂ. Totul avea să se schimbe in 1927, atunci cănd doi actori americani celebri in epocă, şi-au petrecut luna de miere la Roma. Legenda spune că ei au servit masa in fiecare zi la restaurantul lui Alfredi di Lelio şi s-au indrăgostit de spe