Înainte de a fi superstar în NBA, Carmelo Anthony a trăit în două dintre cele mai rele cartiere americane.
Pe umărul stîng al lui Anthony stau două litere. WB. Nu, nu înseamnă Warner Bros şi nu, aceasta nu este un contract publicitar. În cazul jucătorului lui New York Knicks, WB înseamnă West Baltimore. Este cartierul unde a crescut Carmelo (2,03, 27 de ani), locul unde a învăţat să joace baschet. După cum descrie L’Equipe, locul acela este unul deprimant. Clădiri şubrezite, acoperişuri dărăpănate, multă cărămidă roşie, maşini vechi, de-abia funcţionale. Toate aparţin comunităţii afro-americane sărace. Din peisaj mai fac parte, inevitabil, armele de foc, traficul de droguri, bandele stradale. un pîlc de case supranumit “Farmacia”.
Calea de ieşire
“Pentru că acolo găsesşti tot felul de droguri”, explică Carmelo, cel sosit la Knicks în februarie 2010. “Cînd creşti într-un loc ca acela, ai din start mai puţine decît au alţii. Trebuie să găseşti, cu orice preţ, o cale de a ieşi de acolo. Mi-am petrecut mare parte din adolescenţa mea întrebîndu-mă cine vreau să fiu, ce vreau să fac. Au trecut multe nopţi de speranţe deşarte, de promisiuni neîmplinite. Speram ca la răsăritul soarelui să nu mă mai aflu acolo”, spune baschetbalistul. A petrecut 7 sezoane şi jumătate la Denver Nuggets şi şi-a găsit drumul de stea în NBA. Pentru el lucrurile nu au stat aşa de rău. A avut noroc şi talent.
Carmelo însă nu s-a născut la Baltimore, ci la New York. Tatăl său era portorican, iar mama sa - afro-americană. Locuiau în alt cartier defarozat, Red Hook, în Brooklyn. Tatăl a murit din cauza unui cancer, cînd Carmelo nu avea decît doi ani. Mama a rămas să-i crească singură, pe el şi pe cei trei fraţi ai săi. “Eram opt suflete în toată casa, cu tot cu verişori, cu unchi şi mătuşi. Aveam doar două camere. Trebuia să unim paturile. Acum mă simt binecuvîntat. Am reuşit