În fiecare zi, tânărul strânge fonduri de la oamenii de pe stradă. Cazurile umanitare nu se termină niciodată, iar el reuşeşte să aducă bucurie în multe familii.

Părinţii nu l-au încurajat să facă voluntariat, pentru ei era o pierdere de timp şi de bani. A rezistat în această „meserie“ fără carte de muncă şi cu multe mustrări de conştiinţă.

Câte familii sărace a ajutat nici nu mai ţine minte, cert este că se simte un om util, cu un rol în viaţă. Lucrează de şapte ani de zile la singura asociaţie umanitară din Suceava, Fundaţia „Ana“, şi se bucură din plin de recunoştinţa copiilor care au fost salvaţi în urma campaniilor de ajutorare.

Primul caz l-a marcat profund

„Când am ajuns să lucrez la fundaţii, la primul caz am avut un şoc. Strângeam stradal bani pentru un băiat de 10 ani bolnav de leucemie, iar când am reuşit să adunăm suma de care avea nevoie pentru operaţia din străinătate, omul a murit“, spune Marius, încă marcat de povestea prin care a trecut. Tânărul susţine că pentru acel caz trebuiau mulţi bani deoarece în România nu se putea face transplant de celule stem.

Printre cazurile cele mai grave se numără şi cel al unui copil cu distrofie musculară, care s-a operat şi acum este sănătos. În prezent, strânge fonduri împreună cu alţi voluntari din Suceava pentru o fetiţă bolnavă de microcefalie. „Face parte dintr-o familie săracă şi numeroasă, nu au un acoperiş ca lumea deasupra capului, ce să facă ? Cum să-şi opereze copilul la creier dacă se descurcă numai cu alocaţiile?“, spune voluntarul.

Au de luptat cu neîncrederea oamenilor

Nu toţi oamenii văd însă cu ochi buni această muncă. Nimănui nu-i vine să creadă faptul că voluntarii chiar ajută oamenii aflaţi la limita puterii şi le salvează viaţa. Majoritatea trec pe lângă ei şi ridică din sprâncene.

„Noi funcţionăm legal cu o diurnă pe zi, cu acte în regulă. Au fost