Traian Basescu este cel care a avansat termenul de 1 septembrie pentru analiza activitatii fiecarui ministru si a trasat astfel un punct fix spre care s-au canalizat nemultumirile populare, dar si din interiorul PD-L.
Termenul a fost atins, asa ca este firesc ca din acest moment toate privirile sa fie indreptate catre domnia sa, iar o eventuala ratare a momentului sa-i fie imputata.
Dar ce optiuni are, in mod real, Traian Basescu in acest moment politic cheie?
Cea mai mare asteptare, care depinde, de altfel, exclusiv de presedinte, vizeaza inlocuirea lui Emil Boc. Premierul este total impopular si a reusit performanta de a fi perceput de opinia publica, dar si in cadrul aripii reformiste din PD-L, drept un simbol al incompetentei si ineficientei. Este insa Traian Basescu in situatia de a-l inlocui in acest moment pe Emil Boc?
Ma tem ca nu, din cel putin patru motive. In primul rand, nu are inlocuitor dezirabil atat din punctul sau de vedere, cat si din cel al tuturor aripilor si grupurilor din PD-L. Cum sa multumesti si reformistii, si tripleta BVB, dar si nevoia de obedienta a presedintelui? In plus, premierul trebuie sa fie dezirabil si pentru maghiari, si pentru UNPR. Si daca el ar fi totusi gasit, cine-si poate imagina ca ar avea si mana libera sa-si alcatuiasca echipa, cat timp interesele sunt atat de aprige si divergente, iar resursele atat de limitate?
Apoi, noul premier si noul guvern ar trebui sa primeasca votul de investitura al parlamentului si este mai mult decat probabil ca el sa pice daca macar una dintre taberele concurente ar fi nemultumita. O remaniere guvernamentala simpla, fara schimbarea premierului, nu ar obliga insa la votul de investitura al Parlamentului, cu mult mai periculos decat o motiune de cenzura.
In al treilea rand, inlocuirea lui Emil Boc din fruntea guvernului ar