Trei cuvinte-cheie care se repetă de cîteva ori pe an, se încarcă de energie şi explodează în ştirile despre pelerinajul de Sfînta Parascheva. E drept, autorii ştirilor se întrec în muşchi hiperbolizanţi şi în generice dramatice care prefaţează poveştile despre eterna îmbulzeală. Dar au de ce. Îmbulzeala se petrece în fiecare an, e subiect sigur, nimic nu pare să-i ameninţe existenţa. An de an, pelerinii vin din toată ţara, umplu hotelurile, cei care nu prind locuri sau nu-şi permit să stea la un hotel dorm în parcuri, sub cerul liber, după care se îmbulzesc, se calcă în picioare, la sarmale şi la trecerea prin faţa moaştelor. Nimic nu pare să pună în pericol siguranţa acestui subiect de presă. Iar acesta e un fapt mai trist decît îmbulzeala însăşi.

DE ACELASI AUTOR Să răcnim Crăciunul! Formidabila armă biologică Spectaculoasele abilităţi ale păsărilor de pradă "În odaie intunerec, în orchestră melodramă" Un prieten foarte drag – medic de mare valoare, nededulcit la dimensiunea industrială a meseriei – glumea într-o seară şi spunea că ar da lovitura, dacă ar putea expune, în sala de aşteptare a cabinetului său, nişte moaşte. Voia să spună, în felul ăsta, că nu contează nici calităţile lui profesionale, nici aparatura de mare performanţă pe care chiar ştie să o folosească, nici experienţa zecilor de ani petrecuţi în clinici din lumea civilizată. Dacă ar avea nişte moaşte în sala de aşteptare, succesul ar fi mai sigur decît mişcarea de rotaţie a planetei noastre în jurul soarelui. În cazul acesta, un om cinstit, cu calităţi excepţionale în meseria lui, glumea pe seama inevitabilului marketing ajuns şi în teritoriul sănătăţii. Spune-i unui bolnav că la doctorul cutare în cabinet se află unul dintre cele mai performante aparate din lume. Omul va da năvală, fără să aibă habar de felul în care cineva ştie să lucreze cu aparatul ăla. Dar prietenul meu se referea