Ne apropiem de persoane din anturaj în funcţie de compatibilităţi, însă de multe ori în cercul de cunoscuţi se strecoară aşa-zişi prieteni a căror misiune este să obţină cât mai multe avantaje din această relaţie, indiferent de natura lor.

Societatea modernă este caracterizată de spargerea graniţelor şi de migraţia populaţiei. Astfel, noile „familii" nu au ca element comun legătura de sânge, ci viaţa laolaltă, bazată pe prietenie şi, implicit, pe loialitate. Cu bune sau cu rele, toate întâmplările se consumă în acest cerc. Şanse ca o prietenie să se fructifice apar în orice moment.

Posibilităţile de navigare pe internet, reţelele de socializare din ce în ce mai la modă şi jobul sunt medii propice pentru înnodarea prieteniei. „Indiferent că suntem veseli, fericiţi, trişti sau în situaţii critice, avem nevoie de prieteni, pe care, de multe ori, îi considerăm mai apropiaţi decât familia. Oamenii au nevoie de susţinere, suport afectiv, loialitate, acceptare", explică psihologul Keren Rosner. Avem nevoie de o astfel de prezenţă pentru a ne putea descoperi în faţa cuiva aşa cum suntem, fără a ne simţi vulnerabili.

Există însă şi urmări negative, apărute din depersonalizarea individului. O consecinţă ar fi apariţia prietenilor „toxici", care îşi desconsideră apropiaţii şi încearcă să le conducă viaţa, adoptând un comportament sufocant. „În cazul unor relaţii apropiate, suntem autentici fără riscul de a fi criticaţi sau blamaţi. Putem lăsa cenzura mai lejeră, ne permitem să ne comportăm firesc. Atunci când prietenia nu este percepută la fel de cei implicaţi, iar schimbul de experienţe nu este echilibrat, nu putem vorbi de o relaţie funcţională", completează psihologul.

Când prietenia şchiopătează

Prieteniile debutează între persoane care au ceva în comun (obiceiuri, pasiuni, comportamente, nevoi, idealuri etc.). Atunci când se ­pie