Ne aflăm în plină desfăşurare a ediţiei cu numărul 21 a Săptămânii Internaţionale a Muzicii Noi, care propune variaţiuni pe tema spectacolului muzical. SIMN este un festival pentru care ne invidiază multe comunităţi dedicate susţinerii muzicii noi din ţări occidentale cu tradiţie în domeniu.
Poate ideea de a alterna directorii în fiecare an, poate convingerea că nu trebuie să se renunţe, indiferent de dificultăţi sau de senzaţia că oricum nu poţi mişca nimic, poate esenţa provocatoare a muzicii contemporane, poate... Sunt multe ipoteze care ar putea explica longevitatea unui astfel de festival, dar niciuna acoperitoare.
Având la pupitru două compozitoare-directoare - Irinel Anghel şi Mihaela Vosganian -, SIMN 2011 este, pe de o parte, un festival cunoscut, un festival aşteptat, iar pe de altă parte, un eveniment care surprinde. La sfârşitul fiecărei luni mai, începând din 1991, scenele bucureştene, atât cele tradiţionale de tipul Sălii Radio sau Operei Naţionale, cât şi cele mai puţin obişnuite (precum Parcul Palatului Mogoşoaia sau cel al Palatului Cantacuzino) se deschid de această dată timp de 9 zile către noi forme de expresie muzicală, cochetând într-o măsură deloc neglijabilă cu o lume a jocului şi a basmului.
Mai multe forme de spectacol muzical
Ediţia cu numărul 21 a venit în faţa publicului şi a artiştilor cu o temă anume: spectacolul muzical. Mai precis operă tradiţională, operetă, musical, cabaret, ritual, teatru instrumental, performance, scene lirice, artă de intervenţie publică - tot atâtea posibile răspunsuri la întrebare: Ce mai este astăzi spectacolul muzical?
Dacă vor fi şi concerte simfonice relativ tradiţionale (25 şi 27 mai la Sala Radio, cu Orchestra de Cameră şi Orchestra Naţională Radio - ansambluri de anvergură care se asociază acestui festival încă de la înfiinţare, cu o consecvenţă de apreciat), ediţia s-
