Câteva întrebări: avansăm… înainte? Mă tem că nu prea. Crește calitatea vieții? Oare și pe la noi? Trăim mai bine fiindcă avem tablete și telefoane mobile performante? N-aș zice nici nu, nici da. De altfel, comensurări exacte în astfel de domenii nici nu-s cu putință: pentru unii, un pas înainte îl reprezintă o chiftea în plus la prânz, pentru alții, încă un jeep în garaj. Sociologii pot propune evaluări, clasamente și comparații când operează cu realități cât de cât concrete, eventual exprimate cifric. Greu de aflat „temei legal” pentru a te pronunța în legătură cu (de pildă) gospodărirea zestrei spirituale a românilor, câtă vreme n-ai cum să te sprijini pe jaloanele indicatorilor rezultați din operații matematice. Rămân aproximările. De altfel, tema progresului în domenii aparținând spiritualității creatoare rămâne cronic nelămurită: este mai valoros Brâncuși, care a beneficiat de cuceririle și acumulările veacurilor în artă și-n filosofie, decât, să spunem, anticul Fidias? De încercat se pot încerca cu o anume legitimitate analizele de stadiu, bazate mai degrabă pe indicii decât pe indicatori de necontestat – dar și aici trebuie operat cu prudență, pentru evitarea generalizărilor pripite.
O gazetă sugerează că, dacă fotbaliștii Stelei, în frunte cu antrenorul Regekampf, se delectează azi cu manele, în vreme ce steliștii din 1989 îl ascultau și-l aplaudau pe Ion Voicu, s-ar îndreptăți acuza scăderii nivelului intelectual al practicanților sporturilor de performanță. Mai degrabă nu: atât îl duce mintea pe Regekampf, până la acest nivel minim de cultură muzicală și de rafinament estetic i-au îngăduit să ajungă firavii neuroni ai intelectului; postura de șef i-o fi îngăduit să impună lepra manelelor și celorlalți, în cantonamente. Altfel stau lucrurile când este vorba despre străbuna limbă românească, unde vorbitorul își expune la față de cortină propria-i i
