Absolut jenant discursul cu care Jeffrey Frans, negociatorul şef al FMI, şi-a încheiat, după trei ani, misiunea în România, predând ştafeta olandezului Erik De Vrijer. Nu-l pot, fireşte, suspecta de prostie sau de buimăceală. Cred că e vorba despre ceva mult mai grav. Despre oportunism, despre încercarea de a-i aburi încă o dată pe români, despre, după trei ani de experienţe amare ale acestora, tentativa rubicondului domn de a mai vinde, fie şi pentru ultima oară, castraveţi grădinarului.

Vorbind pe îndelete despre evoluţia României în aceşti ani, când guvernul băştinaş al lui Boc practic n-a contat, iar el şi cu preşedintele Băsescu au impus toate, absolut toate aşa-zisele măsuri anticriză, Franks părea o ciocârlie care, închizând ochii, se-mbată la auzul propriilor triluri. Totul a mers ca pe roate în România. Criza mondială nu şi-a făcut aici de cap, economia nu s-a prăbuşit, dimpotrivă, creşterea continuă şi acum, când atâtea ţări UE sunt în recesiune, iar moneda naţională e strong. Desigur, asta numai pentru că Guvernul Boc a aplicat măsurile "convenite". E drept, a concedat femeistul, populaţia a fost înţeleaptă, răbdătoare şi a dus greul.

Nimic, nici un cuvinţel despre faptul că în toţi aceşti ani n-a existat nici un program viabil de redresare economică, despre prăbuşirea a sute de mii de firme private, despre sălbăticia măsurilor de austeritate, inimaginabile oriunde în altă ţară europeană. Nimic, una peste alta, despre cauzele şi responsabilităţile celor care, dirijând direct sau din umbră România, au ţintuit-o pe ultimul loc din Europa, ca standarde economice şi sociale.

În schimb, fără a se pronunţa de-a dreptul, Jeffrey Franks a simţit nevoia unor mârâieli la adresa noului Guvern, făcându-se totodată purtătorul de cuvânt al lui Traian Băsescu. Ricana acestuia privind restituirea banilor furaţi de la pensionari şi-a găsit