Unul dintre meseni semana atat de tare cu un actor american celebru in urma cu vreo treizeci de ani, ca ramaneam ca prostul tot timpul cu privirea spre el.

Provocator nu era doar faptul ca ii semana perfect si ca mancam la aceeasi masa, ci si ca, in treizeci de ani, in loc sa imbatraneasca, intinerise. E finul gazdei, mi s-a spus, dar eu m-am interesat de el la mai multe persoane, pana cand discutia s-a legat si toti cei starniti de mine au cazut de acord ca semana intr-adevar. Dar nu cu actorul la care ma refeream eu. Era leit altul, de care nu auzisem. Barbosul radea, ne asigura ca totul i se tragea de la barba si, ca sa dezmorteasca nitel seara, s-a dus in baie si si-a dat-o jos. Efectul a fost cel scontat: barbierit, arata aidoma unui actor rus, de care toti invitatii, cu exceptia mea, aveau cunostinta. Iar dupa ce s-a imbatat si s-a purtat exact ca orice rus, dupa ce toarna in el doua, trei stacane de votca, femeile au inceput sa tipe "Vai" si "Oh, oh!" si s-a trecut la alt subiect.

Numai eu n-am fost deloc multumit cu directia in care o luase intamplarea, de fundatura, mai bine zis, in care se poticnise si am continuat sa-l fixez. Mai ales ca motaia si staruinta mea nu avea cum sa-l deranjeze.

Nu mai aveam nici un dubiu, era chiar actorul acela faimos din filmele cu cowboy, despre care se stia ca murise, cu acelasi succes cu care traise, pe platoul de filmare. Nu cred in reincarnari, insa in ce-mi vad ochii cred. M-am interesat cu ce se ocupa omul meu si mi s-a spus ca scotea un ban in port, cu descarcatul marfurilor si cu micul trafic de tigari. Ceea ce iarasi era de natura sa ma tulbure, deoarece si celebrul star de cinema american, mort, cum spuneam, in timpul filmarilor, tot asa incepuse: o echipa care turna un film politist in port l-a remarcat printre hamalii si traficantii care cascau gura. Fata care statea langa omul meu la masa mi-a m