Maria Mihai, Mariana Duţu şi Ioana Niţu au fost diagnosticate cu boli incurabile, dar au găsit forţa de a depăşi descurajantul „Nu mai ai nicio şansă“. S-a întâmplat la Hospice Casa Speranţei. Acestea sunt poveştile dintre cei patru pereţi ai centrului de îngrijire paliativă.
1. Maria Mihai avea 3 ani şi 5 luni când a intrat în comă. Plecase împreună cu părinţii la biserica de lângă Orăşelul Copiilor din Bucureşti, într-o prea caldă duminică de vară. Nu la predici şi la rugăciuni îi stătea mintea fetiţei, ea abia aştepta să-şi murdărească rochiţa pe toboganul roşu şi în leagănul „care te duce în sus, în jos şi iar în sus“ din Orăşel. S-a jucat până a obosit. Au mers apoi cu toţii în vizită la rudele care locuiesc în apropiere. Iar după alte minute în şir de joacă alături de unchii, de mătuşile şi de verişorii, a adormit în patul din dormitor. Maria s-a trezit abia după 12 zile. Într-un pat de spital. Conştientă a devenit după alte şase luni.
2. Mariana Duţu a avut câţiva musafiri când a împlinit 50 de ani, ca tot omul. N-au putut să vină însă nici cei doi copii ai săi, nici nepoţii – curios şi trist lucru pentru ea. Erau câţiva prieteni buni de familie, au băut câte o cafea, au mâncat prăjituri şi s-a vorbit mult. Au discutat inclusiv despre o prietenă comună de-a lor, despre care aflaseră că avea noduli la sân. Cancer mamar. A doua zi dimineaţa, după ce a făcut un duş, Mariana Duţu a simţit un disconfort la sânul stâng. I-a arătat şi soţului şi nu le venea să creadă. Cu o zi înainte vorbiseră despre asta, iar „peste noapte“ îi apăruse şi ei aceeaşi problemă. Tot atunci a aflat că, peste câteva zile, familia îi organizase, de ziua ei de naştere, o petrecere-surpriză la un restaurant. Aveau să vină copiii şi nepoţii.
3. Ioana Niţu nu mai călcase deloc într-un spital de 22 de ani. De când şi-a făcut histeroctomie totală, adică înde