Îngrozitor final de sezon fotbalistic! Într-o singură seară s-a spulberat totul: suspansul dulceag al Revoluţiei din campionat, iluzia unei supracivilizaţii a Banatului, părerea idilică despre galeria Timişoarei. La doi paşi de Coloana Infinitului am descoperit Barbaria Infinitului. În decembrie 1989, zeci de mii de timişoreni refuzau să se lase intimidaţi de sistemul represiv. Miliţia, Securitatea, Armata şi Partidul erau neputincioase în faţa mulţimii revoltate. Ceauşescu a recurs atunci la ultima armă: batalioane de civili păcăliţi că „ungurii din stradă“ tocmai ne iau Banatul. Câteva mii de mineri din Oltenia (majoritatea din Gorj) au fost înarmaţi cu bâte, urcaţi în tren şi trimişi la Timişoara. De ce n-au mai ajuns la destinaţie pentru a-i măcelări pe manifestanţi, acesta rămâne unul dintre misterele Revoluţiei.
Deocamdată ştim atât: în 1989, minerii gorjeni erau trimişi „să facă ordine“ la Timişoara. În 2009, suporterii timişoreni au venit „să facă ordine“ la Târgu Jiu. Unii erau înarmaţi cu bâte, ceilalţi şi-au procurat drugi de fier şi scaune rupte. Iată esenţa schimbării de 20 de ani a Timişoarei!
Nu trebuie blamată populaţia Timişoarei. Nici măcar marea galerie a Timişoarei. Cei câteva sute de tembeli care au devastat stadionul din Târgu Jiu sunt doar drojdia Timişoarei. O drojdie dospită sub indolenţa autorităţilor locale şi centrale: Poliţie, Justiţie, SRI, Primărie etc. Fiecare în parte şi toţi la un loc au închis ochii la creşterea unor tumori sociale.
Mă îndoiesc că, înainte de a face prăpăd la Târgu Jiu, acei decerebraţi erau cetăţeni-model. Dacă-i scuturăm mai bine, vom găsi printre ei interlopi, tâlhari, scandalagii, găinari, şperţari, hoţi de buzunare, spărgători de locuinţe sau de bancomate. Mulţi au o veche experienţă de huligani, din războaiele eterne cu fanii de la UTA, explicate tâmp prin „rivalitatea
