Succesul editorial de care s-a bucurat în rîndul publicului românesc şi străin Dicţionarul de sinonime al limbii române (DSR) Editura Academiei Române, 1982, de Luiza Seche şi Mircea Seche, ca şi apariţiile ulterioare, la prestigioase edituri din Bucureşti şi din Chişinău, a celorlalte dicţionare de sinonime, mai mari sau mai mici, elaborate de aceiaşi autori, în numai 12 ani (1982-2004), totalizînd 12 volume (10 cărţi şi 2 versiuni electronice)1), constituie cea mai elocventă dovadă că lucrarea răspunde şi corespunde căutărilor şi exigenţelor cititorilor, că a fost bine recepţionată în librării, în universităţi, în edituri şi în alte instituţii culturale, ştiinţifice, economice etc. Acest succes de librărie m-a condus la corelarea acestui eveniment editorial (iertată să-mi fie lipsa de modestie!) cu un alt succes de carte, pe o durată ceva mai lungă (1975-2004). Este vorba, bineînţeles, de marele triumf editorial al Dicţionarului explicativ al limbii române (DEX), celebrul DEX, care a atins, după cum afirma, nu de mult, acad. Eugen Simion, preşedintele Academiei Române, cote nemaiîntîlnite la noi în ţară pentru o carte de specialitate, înregistrînd cele mai largi tiraje din tiparul românesc. Rog, încă o dată să-mi fie iertată îndrăzneala, insistenţa, amărăciunea şi multe, multe alte sentimente şi resentimente declanşate de acest crîmpei de aducere aminte pe care mi-am îngăduit să vi-l relatez. Similitudinea de reacţii izvorîte din binemeritatele aprecieri şi elogii aduse celor două lucrări: Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX), 1975, şi Dicţionarul de sinonime al limbii române (DSR) 2003, precum şi unele paralele, deloc întîmplătoare, m-au determinat să mă confesez hîrtiei şi să-mi descarc sufletul.

Doresc, mai întîi, să readuc în memoria cititorilor acestor rînduri că nu este de desconsiderat faptul că eu am fost iniţiatorul şi unul dintr