Un recent sondaj, realizat de Metro Media Transilvania, ne aduce în atenţie opinii de natură să îngrijoreze. Privatizarea e socotită un focar de corupţie. Majoritatea celor chestionaţi ar dori ca preţurile să fie controlate de stat, la fel şi salariile; cît priveşte serviciile publice, ele ar trebui să fie proprietate de stat. Aşadar, înapoi la cazanul comun. Fără îndoială că răspunsurile nu au substrat ideologic. Cauza principală o constituie dezamăgirea. Oamenii gîndesc că economia de piaţă şi capitalismul nu le-au adus decît sărăcie şi nesiguranţă. Prin urmare, nu le mai vor. Numai că la mijloc e o gravă confuzie. Nu am ajuns încă la capitalism de piaţă. Noi ne confruntăm cu un surogat de economie de piaţă şi cu un surogat de capitalism, într-o societate în care statul continuă să joace un rol imens. Ceea ce ucide esenţa capitalismului de piaţă: concurenţa. Capitalismul de piaţă supralicitează pofta de consum şi, pe această bază, excesul de muncă performantă. Surogatul nostru de capitalism, cu reflexe socialiste, ucide performanţa şi favorizează risipa. Din această cauză, culmea performanţei o constituie un dram de raţionalitate, de care avem nevoie pentru a stăvili risipa şi a frîna iluziile egalitariste. Risipa vine, cu deosebire, din întreprinderile ce continuă să funcţioneze deşi nu produc decît pierderi. Ar putea veni, de asemenea, din forţarea creşterii economice în condiţiile unei economii nerestructurate. Efortul s-ar dovedi prea mare, motoarele s-ar supraîncălzi şi ar începe să cedeze. În acelaşi timp, într-o industrie în care marile mize nu sînt productivitatea, competitivitatea şi eficienţa, ci dezvoltarea extensivă, supraefortul de a produce mai mult ar cere mai multe importuri, mai mulţi bani, un consum mai mare de capital fix. Pe acest fond, s-ar înmulţi obişnuitele pierderi. Risipa mai vine şi din modul învechit în care este organizată munca